Emil Constantinescu, fostul preşedinte al româniei,1996-2000, a rămas în istorie cu celebra replică rostită la sfârşitul mandatului: „M-a învins Securitatea“. E drept, de-a lungul anilor, preşedintele a încercat să o dea la întors, în sensul că a fost învins nu de Securtitate, ci de „presa Securităţii“, însă n-a ţinut. Tulburat sau nu de realităţiile evenimentelor consumate în interiorul CDR-ului din vremea aceea, fostul preşedinte a avut un moment de sinceritate şi pe care, în timp, l-a negat.
Mi-am amintit de Emil Constantinescu, citind recent o declaraţie a primarului Felix Borcean, din Caransebeş: „Mă deranjează că am dat bani pe un sondaj de toată jena. Eu am ieşit cel mai corupt“. Sondajul a fost comandat de şefii săi liberali, a costat 19.000 de lei şi ar fi trebuit să arate percepţia publicului faţă de principalii decidenţi politici şi administrativi ai momentului în Caransebeş. În afară de senatorul Marcel Vela, toţi ceilalţi au contat doar la celebra rubrică de la gazeta de perete: „Aşa nu“, iar aici vorbim nu doar de primarul municipiului, ci şi despre cei mai implicaţi oameni în conducerea oraşlui: viceprimar, city-manager, directori. Potrivit sondajului, aceştia nici nu contează în viaţa publică: ori nu au carismă ori prea puţini au auzit de ei, în condiţiile în care Caransebeş nu este Viena, ci un târg mai răsărit în care fiecare se cunoaşte cu fiecare, măcar după mirosul de mâncare de pe casa scării, a adidaşilor şi blugilor pe care îi poartă.
În cazul lui Felix şi a celorlalţi liberali, e valabilă vorba românească, puţin nuanţată din motive de pudoare: „Şi măscărit, şi cu banii luaţi“. O recunoaşte şi Borcean. Nu faptul că a existat sondajul l-a deranjat, ci că a dat bani pe el. A plătit ca să vadă lumea că este cel mai mincinos, arogant şi corupt dintre (aproape) toţi politicienii judeţului. Unde s-a mai văzut aşa ceva? A plătit să-şi facă reclamă. Sau, mai bine zis, anti-reclamă. Măcar dacă l-ar fi miştocărit pesediştii, dar când te „lucrează“ ai tăi, cu gândul să te facă de „menune“, chiar îi înţeleg supărarea lui Felix, la fel cum i-am înţeles-o pe a lui Milică Constantinescu, la sfârşitul mandatului la Cotroceni.
Felix lasă să se înţeleagă că i-a venit mintea cea de pe urmă, ca şi fostului preşedinte, de altfel, dar nu ne spune dacă nu cumva e prea târziu şi inutil în acelaşi timp.
RSS Feed