Articol

Universitatea reşiţeană este dinamitată, din nou, din interior, spun unii, este confiscată de un grup de putere, care nu-şi urmăreşte decât propriile interese, acuză ceilalţi. Şi, uite-aşa, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa tremură ca frunza pe creangă, gata să fie smulsă de furtună ori să cadă din cauza popriilor slăbiciuni. Aceasta e discuţia care se lăţeşte prin oraş, ca o pată de motorină pe apă. Scenariul dramatic revărsat în stradă este activat de pe holurile universităţii, de prin amfiteatru, cabinete şi săli de curs, de către dascălii solemni, traşi la faţă, îngrijoraţi de soarta lumii, a învăţământului românesc şi a salariilor restante (probabil, în ordine inversă!).

După o perioadă de aparentă linişte, de unde vine, acum, furtuna? Pare simplu. O universitate din Timişoara vrea să-şi întărească puterea şi prezenţa în zonă, ceea ce este oarecum natural. Ar putea face aceasta, prin absorbţia unor universităţi mai mici, cum sunt cele de la Reşiţa şi Arad. Demersul universităţii timişorene este motivat; dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, rişti să pierzi în faţa altor universităţi mari. Şi cântecul de sirenă al universităţii timişorene sună bine, avem buget, avem putere, vă preluăm cu datorii, banii jos, ochii la uşă, plătim tot. Exact cântecul pe care voiau să-l audă dascălii care au de încasat salarii restante. Lumina speranţei le-a invadat ochii şi sufletele academice. Păi, e foarte fain! Şi au început să discute această minunată posibilitate. Mai pe la Reşiţa, mai pe la Timişoara, mai pe la cafenea. Oameni cu suflet şi bine intenţionaţi!

Din cabinetele conducerii universităţii reşiţene lucrurile se văd altfel. Rectoratul şi Senatul au aflat cu surprindere, din presă, că se discută fuziunea. Cercetări, verificări, anchete, cine, când, unde? Pe ce bază, cu ce drept? Chiar că! Adică, dacă tot există o conducere, culmea, instalată prin alegerea acesteia chiar de dascălii şi angajaţii universităţii, normal ar fi ca orice demers al altei instituţii să înceapă printr-o ofertă adresată conducerii. Altfel, s-ar putea spune, şi chiar se spune, că oferta strecurată pe sub uşă e un Cal Troian introdus în cetatea universitară. Trădătorii să fie pedepsiţi! Se taie capete! Adică, un cap-decan, să fie de exemplu! Domnilor din conducere, de ce i-aţi tăiat capul bietului decan, că e băiat de treabă şi bine intenţionat. Nici măcar n-a purtat el, personal, discuţiile, ci prietenii lui. Bine, a ştiut şi el, dar el mai mult a ascultat decât a spus. Omul voia să-şi facă o părere, e de bine, e de rău?! Nu, nu se poate aşa, există nişte reguli, nişte responsabilităţi, există un proiect asumat, spune conducerea. Care e proiectul? Păi, să creştem numărul de studenţi, să reabilităm imaginea universităţii, degradată în anii anteriori. Puteţi? Noi vrem şi credem că putem! Cu acest mandat am venit la conducere. Nu cumva doriţi să vă conservaţi puterea şi salariile mari?! Nu, nu! Vai de noi! Dimpotrivă, facem sacrificii ca să fie bine pentru toată lumea, dascăli şi studenţi!

Acum, ziceţi şi duneavoastră, stimaţi cititori, cine are dreptate?! Conducerea tiranică ori grupul de trădători? Conducerea democratică ori grupul de oameni de suflet, bine intenţionaţi?!