Luni, 10 septembrie, prima zi de şcoală. Anul de învăţământ a început mai devreme ca de obicei, dar ce mai contează. Nu data la care începe este importantă, ci ceea ce vor dobândi elevii de-a lungul celor două semestre. Îmi amintesc, că în ultimii doi-trei ani de comunism, şcoala începea cu adevărat doar după 1 octombrie, sau chiar mai târziu, după un stagiu de campanie agricolă, la cules de porumb, struguri şi fructe şi la scos de cartofi. Dar şi aşa, din experienţa zecilor de ani, şcoala nu începea imediat, erau câteva zile de acomodare, timp în care se completa catalogul, se redacta orarul, se ţineau şedinţele cu părinţii, se alegea sau se completa comitetul de părinţi al clasei etc.
Ce aşteptăm de la noul an şcolar? Greu de spus în câteva cuvinte pentru că sunt atâtea lucruri ce ar trebui schimbate, încât ar fi nevoie să radem totul să o luăm de la început. În situaţia în care se află învăţământul românesc, cel mai bine s-ar potrivi zicala cu unsul şcolii cu slănină, să o mănânce câini, pentru ca în locul ei să facem alta, după modele împrumutate de la alţii. Am văzut la televizor că, atenţie, la o şcoală din Bucureşti şi nu într-una dintr-un sat uitat de lume, manualele pe care le vor primi copiii sunt ferfeniţă. Că în altă şcoală, lucrările de reabilitare începute în vară fac imposibil desfăşurarea orelor. Că sute, dacă nu cumva mii de şcoli nu au autorizaţie ISU împotriva incendiilor şi tot atâtea aşteaptă autorizaţia sanitară de funcţionare. Să nu mai vorbim că încă mai sunt şcoli cu privată în curte, cu closete turceşti, fără apă curentă, fără medic în localitate, fără personal calificat, fără motivaţie, fără...
Unde mai punem că, peste o lună sau două, vom discuta iarăşi şi iarăşi despre păduchi în şcoli, despre bătăi în clase şi în curtea şcolii, despre profesori acuzaţi de rele tratamente aplicate elevilor, despre abandon şcolar, despre părinţi revoltaţi pentru câţi bani li se cer odraslelor, despre copii abuzaţi, despre rezultate catastrofale la simulări şi examene ş.a.m.d.
Şi ca să nu spuneţi că vorbesc din ce văd la televizor, zilele trecute treceam pe lângă o şcoală gimnazială din Reşiţa. Una dintre cele mai mari din Govândari. În curte, buruieni, pereţii sălii de sport, construită pe vremea lui Adrian Năstase, murdari, scrişi cu grafiti, cu tencuiala căzută, gardul împrejmuitor nevopsit, o caricatură de teren de sport etc. Nu mai spun că, peste drum, la nici zece metri, tronează containerele cu gunoi. Am sunat un responsabil din primărie şi i-am relatat cele văzute. M-a asigurat că va trimite un om acolo cu o motocositoare, deşi şcoala are angajat un muncitor care să execute şi acest lucru. Eu am vorbit, eu am auzit. Ieri am trecut din nou pe acolo, unde cineva trăsese două-trei brazde cu coasa. Restul, neatins.
Iar azi, azi începe şcoala!
RSS Feed