Articol

Oraşul britanic, la fel cu celelalte oraşe occidentale, se pregăteşte să-l întâmpine pe Santa Klaus (Moş Crăciun), începând din luna noiembrie. Sunt instalaţi brazii împodobiţi pe străzi, în magazine, în instituţii publice, în casele oamenilor. Sunt înşirate ghirlandele de lumini pe clădiri, în clădiri, pe vegetaţie. Am sosit în Milton Keynes, oraş situat la mai puţin de 80 de kilometri de Londra, în urmă cu o săptămână şi l-am găsit împodobit... ca un brad  de Crăciun.

Cel mai mare spaţiu dedicat sărbătorii Crăciunului se află în Centre MK, adică, în mall. De fapt, tot mall-ul se transformă într-un templu închinat lui Santa Klaus, iar toată marfa devine, special gift, cadou de Crăciun, începând de la agrafe colorate, până la... automobile. O hală uriaşă, însă, este dedicată special copiilor, desigur, şi oamenilor care trăiesc pe lângă copii. Păduri cu pomi luminoşi, prin care circulă un trenuleţ condus chiar de Santa, tiribombe, căsuţe cu daruri, tot felul de încăperi cu jocuri şi surprize, baloane uriaşe în care poţi intra şi în care ninge cu fulgi de plastic. Aproape de Centre MK, se află complexul Escape, în care poţi practica sporturi de iarnă, acolo, pe zăpadă şi gheaţă adevărată. Sub o cupolă uriaşă e amenajată o pârtie de schi, un plan înclinat de vreo 300 de metri, pe care se schiază iarna şi vara. La Escape, iarna e ca vara! Dacă nu vrei să te dai cu schiurile, săniuţa ori patinele, poţi să zbori, într-un tunel vertical, prevăzut cu un ventilator care suflă aer de jos în sus şi învinge gravitaţia. Dacă nu vrei de niciunele, poţi să savurezi o cafea, o băutură, o gustare, la unul din sutele de pub-uri de sub cupolă. 

Asta e, lumea se distrează! Însă, pe lângă această animaţie festivă, viaţa îşi urmează cursul şi pe căi paralele. În uriaşele depozite din MK (Milton Keynes), muncitorii de la bandă lucrează de zor la asamblat şi împachetat, asemena elfilor aflaţí în slujba lui Santa Klaus. Am mai spus-o, sunt mulţi români care lucrează în astfel de depozite, din care marfa pleacă în Europa, America, Asia. Dar, mai sunt, polonezi, lituanieni, letoni, estoni, ruşi, unguri, indieni, africani etc. Şoferii de autobuze, de taxi, vânzătorii, chelnerii, bucătarii sunt în plină activitate, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu amabili şi prevenitori. De fiecare dată, când am ajuns la casierie, să plătesc o marfă, o pâine, un pachet de unt, o banană, orice, vânzătorul m-a întâmpinat zâmbind, cu un Hallo! Apoi: How are You? Ce mai faci? Cum aţi petrecut ziua? Bine? Ok? Şi la despărţire, desigur, Merry Christmas! Crăciun fericit! Hmm,... parcă m-am întors în timp. Aşa făceau, pe vremuri, vînzătoarele de la magazinul sătesc, care intrau în vorbă cu tine şi le spuneai, de exemplu, la ce foloseşti varza, la sarmale ori la salată, şi dacă bunica e bine, acasă. 

Un alt aspect interesant, zic, este că adresarea, fie către un cunoscut, fie către un străin, este You. În Anglia, îi spui tu, atât celui mai bun prieten, unui căţel, unui boschetar, poliţistului, cât şi patronului. Doar de la diplomaţi în sus, până la regină, se folosesc expresii speciale de nobleţe: Your Excellency (Excelenţa Voastră), Your Majesty (Majestatea Voastră). În rest, Anglia pare că e o mare de politeţe şi amiciţie. Toată lumea pare interesată de ce ai mai făcut, de ce mai faci tu! 

Desigur, sunt expresii formale, însă, mă gândesc la ideea aceea că vorbele bune atrag întâmplările bune. Iar, în Anglia, cred că poţi părea englez dacă ştii doar trei expresii care se aud tot timpul, pe stradă, în magazine, peste tot: How are You? Thank You! Excuse me! Ce mai faci? Mulţumesc! Scuză-mă!