Articol

Am încercat să conversez despre politică, în Anglia, cu românii aflaţi aici la lucru şi cu câţiva englezi. Nu-i interesează. Nici brexit-ul, nici politica europenă, nici cea rusească, nici trumpetizarea Americii, nici formarea Guvernului în România. Un singur englez, Stephen, şofer de camion de transport marfă în insulă şi în Europa, a atins ceva subiecte politice şi social-economice, la o discuţie amicală, într-un bar. 

Am mai spus-o şi o repet, un sat, un oraş, o ţară, nu le poţi cunoaşte nicăieri mai bine, mai profund, decât într-un local public. Niciunde nu afli mai multe şi mai profunde despre sufletul viu rusesc sau englezesc decât într-un birt rusesc ori pub englezesc. Nici la teatru, nici la muzeu, nici la biserică. În aceste instituţii poţi afla, eventual, despre un fel de spirit la conservă, interesant şi acesta, însă, de multe ori expirat.

Deci, beam o bere cu Stephen, în pub-ul Luna de sub apă. Stephen e englez, născut la Londra, dar nu-i place Anglia, pentru că în Anglia totul este despre bani. În schimb, îi plac, Spania, Portugalia şi Italia, ţări latine, cu populaţie şi climă caldă şi prietenoasă. Stephen are 59 de ani, şi-a cumpărat o proprietate în Spania, iar după ce va ieşi la pensie, se va stabili acolo. Dar, România? România nu-ţi place Stephen? Că e tot cu populaţie latină. Poate că mi-ar plăcea, dar e la graniţă cu Rusia! I-am spus lui Stephen că România nu mai are graniţă cu Rusia, ci cu Republica Moldova şi cu Ucraina. Tot aia!, mi-a spus Stephen şi mi-a explicat că Rusia e ceva mare, ameninţător şi roşu. 

Într-un fel, ţările nu sunt ceea ce sunt, ci ceea ce crede lumea despre ele că sunt. Stephen vede Anglia ca o ţară rece şi mercantilă, vede ţările latine din sudul Europei, calde şi prietenoase, iar Rusia o vede rece şi duşmănoasă. Şi România ar putea fi prietenoasă pentru Stephen, păcat că e prea aproape de Rusia!