Articol

Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin este instituţia care în această toamnă a generat cele mai aprinse discuţii pe seama schimbărilor produse la nivelul conducerii. În situaţia dată, un mucalit ar spune, pe bună dreptate, că nici nu s-ar putea altfel, la câtă carte au dascălii în orice comunitate numai că, potrivit vorbei româneşti, unde e şcoală multă, e şi prostie. Pe de altă parte, în contextul în care în fruntea acestei instituţii a fost numit fostul deputat Ioan Benga, „spectacolul” nu putea să aibă loc decât cu casa închisă.

Schimbările au început cu inspectorul şef, Adrian Doxan. Nu a contat că acesta avea de dus un mandat câştigat prin concurs, ci faptul că nu este pesedist. Băieţii ştiau că legal nu aveau cum să-l facă să se întoarcă la catedră şi au trimis echipa de control de la minister care, ar fi constatat că praful de pe pervazul ferestrei era neşters cam de multişor.

Au urmat presiunile asupra inspectorilor de specialitate, unii înţelegând că nu aveau cum să se pună cu Benga, cel cu carte mai multă decât ei, iar alţii au invocat Divinitatea. Cei care nu au înţeles sfatul imperativ, între patru ochi, al inspectorului şef, s-au trezit fără obiectul muncii pe care îl avuseseră până atunci.

Nu faptul că au fost schimbaţi unii cu alţii contează. Şi nici măcar metodele aplicate, ci modul în care inspectoru şef a înţeles să îşi aleagă oamenii cu care va lucra. Să luăm exemplu profesoarei Rodica Vesa.

În urmă cu patru ani fusese numită inspector şcolar general adjunct, la propunerea aceluiaşi Ioan Benga, dar când a fost să dea concurs pentru această funcţie, a refuzat, motiv pentru care a şi plecat din ISJ. Mai mult, nu a luat nici examenul pentru ocuparea funcţiei de director general al Colegiului Tehnic din Reşiţa, postându-se într-o situaţie jenantă pentru un fost inspector general şcolar. Acum, Benga a adus-o din nou. Nu prin concurs, ca să nu fi avut cine ştie ce surprize, ci prin numire.

Un alt exemplu, Lucian Miclău, implicat în scandalul „stenogramelor” din campania electorală, în care lăsa să se înţeleagă că ISJ caraş-Severin facea angajări pe criterii politice şi nu de competenţă şi că inspectorii şcolari erau numiţi în funcţie de cât alergau în campania electorală. Pentru onoare, a fost „sfătuit” să plece din ISJ, unde ocupa funcţia de inspector şcolar de specialitate, iar pentru „tupeul” dovedit, Benga l-a readus lângă el.

Cazul lui Marius Cornici seamănă izbitor cu cel al Rodicăi Vesa. Omului îi place să-şi bea cafeaua în compania inspectorului general şcolar. Şi nu se ascunde ca alţii, ci preferă spaţiul public, terasele din oraş, acolo unde, nu mă îndoiesc, cei doi au pus la cale toată vara strategia de conducere a ISJ şi de aplicare a programului PSD de guvernare. De aici, şi întâmplarea-întâmplătoare ca Marius Cornici să ajungă director general la Colegiul Economic al Banatului Montan. O funcţie pe care şi-o doreşte de mult, dar pe care nu a putut să o obţină în urma concursului susţinut anul trecut. E drept, uneori e mai uşor să fii numit, decât să o câştigi prin examen. Cornici poate invoca faptul că alegerea sa a fost făcută de consiliul profesoral şi nu de ISJ. Şi are dreptate sută la sută! După atâtea ieşiri ostentative la terasă, care consiliu profesoral nu ar înţelege dincotro bate vântul?