Articol

Puțini reșițeni știu cum arată Strada Mozart, din Triaj, în afară de faptul că este așezată în pantă, cu plecare de lângă Camera de Conturi. Dar și mai puțini cunosc că în vârful dealului aceasta se prelungește în Strada Ciprian Porumbescu care coboară tot lângă Camera de Conturi. Și într-un caz, și într-altul accesul cu autovehiculele reprezintă o adevărată aventură, mai cu seama toamna și iarna. Semnele de civilizație se văd doar la intrare pe cele două străzi, unde sunt pietruite. În rest, Dumnezeu cu mila și administrația locală cu angajamentele.

Pe Strada Mozart, cale de câteva sute de metri, se circulă pe drum de țară, deși aceasta face parte din intravilanul municipiului, iar locuitorii ei plătesc impozite pe locuințe (de la două sute de lei în sus) ca oricare alt reșițean. Hârtoape, bălării, gunoaie aruncate în stânga și-n dreapta. Cât despre trotuare, poate doar în imaginaţia celor care mai cred în promisiuni electorale.

La capătul străzii este o groapă de gunoi. De fapt, un ogaș în care localnicii aruncă de toate: de la gunoiul menajer și până la materialele rezultatele din demolări. O fac nu pentru că nu și-ar dori să trăiască civilizat ci pentru că, mașinele salubrității nu ajung până acolo. Singurele tomberoane pentru colectarea gunoiului sunt în capătul străzii, iar pentru o pungă cu resturi menajere oamenii nu coboară trei-patru sute de metri, ci preferă astfel de locuri, deși plătesc serviciul (ne)făcut al celor de la Brantner. Și ca să respectăm adevărul spus de locatari, aproape fiecare dintre ei au un ogaș în spatele casei în care aruncă gunoiul.

Situație asemănătoare și pe Strada Ciprian Porumbescu. Autovehiculele circulă până la mijlocul ei, acolo unde se termină și dalele de granit cu care a fost pietruită în urmă cu aproape jumătate secol. Cei care locuiesc în capătul celălalt, vor trebui să facă un ocol pe Strada Mozart și apoi să coboare unde au nevoie. Strada propriu-zisă este un amestec de pământ și pietriș (macadam e pretențios să-l numim) pe care îl mătură fiecare ploaie. Șanțurile săpate de ape în caldarâm reprezintă un permanent pericol pentru șoferii neexperimentați. Nu de puține ori curțile și locuințele oamenilor sunt inundate în condițiile în care canalizarea a devenit un moft pentru jumătatea lor de stradă. Soluții tehnice ar exista, dar nimeni nu-i ia în seamă pe aceste zeci de familii care au ales să locuiască pe acele străzi, unde mașinile Ambulanței și ale Pompierilor nici măcar nu urcă până acolo.

La intrare pe stradă, dinspre Triaj, s-au efectuat lucrări pentru apă și canal. De mântuială, spun cei care au fost martori. De atunci, au trecut mai bine de trei ani, însă pavajul nu a fost refăcut nici până acum, iar gurile de canal au cedat deja. În ziua documentării noastre, un miniexcavator era tras pe dreapta (de vreo zece zile), în fața unei grămezi de dale de granit.

Toate aceste lucruri se cunosc de către autoritățile locale, însă oamenii continuă să trăiască în condiții de secol 19, în condițiile în care, an de an își plătesc conștincioși impozitele pe casele în care locuiesc și tot speră într-o minune care nu mai apare.