Articol

Popularea cu zimbri a zonei Armenișului a fost salutată la vremea respectivă și apreciată ca pe un eveniment de mare importanță, nu doar pentru localnici, ci și pentru specialiști. Potrivit acestora, locul nu a fost ales la întâmplare, nu s-a dat cu banul și nici nu s-a tras cu arcul pentru a stabili viitoarea locație a exemplarelor care au fost aduse în Munții Banatului. Cu toate acestea, a apărut o voce, cea a directorului executiv al AJVPS Caraș-Severin, Mircea Ciobanu, care consideră că alegerea făcută de WWF Romania în privința locației de la Armeniș a fost una pripită și nepotrivită.

Mircea Ciobanu pleacă de la constatarea că, deși este o zonă muntoasă, nu este locația cea mai nimerită pentru popularea cu zimbri. „Zona Armeniș este una deficitară în pășuni. Ele există, dar sunt pășuni împădurite or, nu am auzit ca zimbrii să mănânce lemne. Pășiunile adevărate sunt în zona înaltă, nu aici unde există pădure ajunsă la vârsta exploatării. Apoi, acolo sunt animale carnivore, lupi, care oricand pot ataca iarna animalele aflate în libertate“, spune Ciobanu.

Directorul AJVPS consideră că zona nu au existat vreodată astfel de animale, dovadă că nici literatura de specialitate nu amintește de așa ceva. Mircea Ciobanu lasă să se înțeleagă că acest proiect nu-i inspiră încrederea, cît timp în spatele lui se află sponsori care nu au nimic în comun cu astfel de activități. „E vorba de o agenție loto sau de pariuri din Suedia care sprijină proiectul WWF România. Părerea mea că animalele au fost achiziționate de la grădinile zoologice, acolo unde zimbrii s-au înmulțit și nu au ce face cu ei“, ne-a mai mărturisit directorul Ciobanu, convins că zimbrii se vor acomoda greu în condițiile în care mâna omului se simte peste tot în pădurile Armenișului, inclusiv în privința actelor de braconaj.

Csibi Magor, director de programe WWF în România, a încercat să dea un răspuns la afirmațiile directorului AJPS Caraș-Severin: „Vorbim de seriozitatea noastră și ne gândim la 52 de ani de proiecte și acțiuni de conservare desfășurate pe tot globul, de la Amazon și până în Borneo, iar de acolo până în zona artică, cu urși polari. Avem una dintre cele mai bune expertize în acest domeniu al conservării naturii. Cât privește sursele de finanțare, ele sunt diverse, de la fonduri europene, până la donații individuale. În privința selectării zonei, am consultat foarte mulți specialiști din România și străinătate și de aceea considerăm că expertiza lor contează în fața opiniilor mai mult sau mai puțin avizate“.

Csibi Magor mai spune că lucrul cel mai important este că proiectul WWF are în continuare sprijinul comunității și autorităților din zonă.