Articol

Ieri după-amiază am fost să-mi cumpăr o îngheţată într-un magazin de cartier, din acelea care stau deschise şi noaptea pentru nevoile cetăţenilor fără somn ori ale acelora cu nevoi stringente. Deci, eram la Non-Stop. Magazinul era gol, două vânzătoare erau după tejghea, una tinerică şi alta mai în vârstă, cam spre 50 de ani. Cea vârstnică vorbea cu voce ridicată. Se plângea celei tinere că nu mai suportă stresul, că vine cu groază la lucru. „Mi-a venit să-i dau în cap!”, zise vârstnica, demoralizată, cu lacrimi în ochi.

Deoarece eu îmi luasem îngheţata din frigider şi aşteptam cuminte şi puţin nedumerit în faţa tejghelei să plătesc produsul, vânzătoarea vârstnică a considerat de cuviinţă să-mi explice cauza disperării şi să mă ia parte în discuţie, ca pe un fel de susţinător moral. „Domnule, mi-e groază să mai vin la lucru. Păi, ştiţi cum era înainte?! Veneam cu bucurie! Atunci era respect. Noi eram respectate! Când am venit eu, domnişoară de la ţară, în comerţ, aici la Reşiţa, veneam dimineaţa la lucru şi stăteau bătrânii înşiraţi la coadă la lapte, poate ştiţi cum era, că vă văd om serios, şi toţi mă salutau cu «Săru’ mâna, domnişoară!». Erau oameni în vârstă, serioşi, şi ei mă salutau primii, cu respect, şi eu le răspundeam cu bucurie. Mi-era drag să vin la lucru! Acuma, vin copiii ăştia noaptea, la geam, să cumpere băutură şi ţigări. Şi ştiţi cum vorbesc? Vai de mine, nici nu vă închipuiţi! Uite, că aia povesteam, noaptea de duminică a venit o gaşcă din asta, m-am dus la geam şi, respectuoasă, i-am întrebat ce doresc. Şi ştiţi ce-a zis unu’? Acuma, mă iertaţi că vă spun, că vă văd om serios, dar nu mai pot de nervi, mi-a zis: «Du-te-n pula mea de hoaşcă bătrână şi adu-mi o bere!». Ce să fac?! M-am făcut că nu aud şi m-am dus de i-am adus o bere. Asta e, domnule! Ăsta-i tineretul nostru şi ăsta-i comerţul de astăzi. Nu mai e linişte şi respect ca înainte!”.

Ce să-i zic doamnei vânzătoare, am încercat să o dau pe glumă, să-i mai alin amărăciunea din suflet şi i-am zis ceva de genul că, da, s-au schimbat vremurile, acum e libertate de expresie. „Auziţi, nu mă luaţi pe mine cu prostii din astea, că acuşi vă spun vreo două!”, a răspuns doamna necăjită.