Articol

Ioan Tudoran a venit la Reşiţa printr-o minune! După cum mărturiseşte, pe de o parte, minunea este întâmplarea care i-a scos-o în cale pe Maria Didraga, cunoscută solistă de muzică populară, pe de altă parte, minunea este însăşi Maria, care a devenit soţia lui, ca urmare a unui „coup de foudre”, o dragoste la prima vedere născută din comuniune spirituală şi muzicală. „Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, ne iubim şi vrem să scoatem aurul din muzică!”, spune producătorul muzical şi compozitorul Ioan Tudoran, din Vîrşeţ.

Ioan Tudoran s-a născut în fosta Iugoslavie, la Vîrşeţ, în 1980, dintr-o familie de români cu ramificaţii în Ploieşti, pe partea paternă, şi din Coştei, un sat de români din Banatul sârbesc, pe partea maternă. A venit la Reşiţa, în urmă cu doi ani şi aici a rămas.

Are preocupări muzicale din copilărie, fiind stimulat, după cum mărturiseşte, de „familia ultramuzicală” a mamei, familia Frăţilă, în care străbunicul, bunicul, mama, Ioana Frăţilă, unchiul, Niţă Frăţilă (cunoscut etno-muzicolog, preşedintele juriului la Festivalul „Maria Tănase”), au cântat muzică populară şi au cules folclor românesc. Ioan Tudoran a absolvit liceul de muzică, cu studii în specializarea sunet şi imagine, şi, imediat după terminarea liceului, a intrat în branşa producătorilor muzicali, într-un studio de înregistrări din Novi Sad, lucrând aproape trei ani la Paris, unde a fost producător muzical la piese de jazz şi folclor franţuzesc. Are studii neterminate la facultăţile de filozofie şi de pedagogie. Nu a absolvit facultăţile, deoarece pasiunea pentru muzică a precumpănit şi ofertele în domeniu au venit în avalanşă.

„Vreau să scot aurul din muzică!”

„Ca mentor muzical în domeniul muzicii populare româneşti îl am pe Gheorghe Zamfir, cu care am realizat o serie de concerte în Serbia, undeva la nouă concerte. Am compus multe colone sonore pentru filme sârbeşti, muzică pentru teatru. Un mare noroc muzical în Serbia  l-am avut de la nume sonore ale muzicii populare Sârbeşti, Miroslav Ilic, Neda Ukraden, Branislav Krstic, Bora Dugic, care, pe vremuri era foarte bun prieten cu regretatul Afilon Laţcu, şi mulţi alţii. De la ei am învăţat şi am cules melosul popular sârbesc care, aici, este, din păcate, mai presus ca muzica populară în Banat”, a spus Ioan Tudoran şi a mai completat: „Voi, în România, aveţi o muzică extraordinară! Aveţi, doar în Banat, doina, hora întâi, hora axion, brâul, sorocul… Aveţi multe, în comparaţie cu cele sârbeşti. Noi avem două-trei stiluri, atât. Să nu mai vorbim de Oltenia, să nu mai vorbim de Ardeal şi Moldova, să nu mai vorbim de Bucureşti, nu?, lăutăria de la Bucureşti! Este o bogăţie extraordinară în folclor! Şi, în muzică, în general, pentru că aveţi şi rock românesc, şi jazz, şi muzică uşoară românească. Aşa că, o spun cu toată convingerea că în România, unde m-am stabilit, mă voi dedica muzicii, pentru că vreau să scot aurul din muzica aceasta!”

„Nunta nu trebuie să fie un chef!”

Ioan Tudoran a înfiinţat la Reşiţa, împreună cu Maria Didraga, studioul de înregistrări „Victoria Sound” Reşiţa, unde orchestrează muzică populară exclusiv cu instrumente reci. Aceasta este una din marile dorinţe şi speranţe ale lui Ioan Tudoran, ca muzica populară să fie cântată cu instrumente tradiţionale, să nu fie contaminată de instrumente electronice. Pe de altă parte, un proiect interesant este acela de a transforma nunţile într-un eveniment cultural.

„Maria şi cu mine pregătim foarte atenţi o nuntă tradiţională, cu muzică populară. Putem să spunem că acelea sunt concerte. Pentru că aşa era şi pe vremuri, nunta era un eveniment important în viaţa unei comunităţi, un eveniment cu bun gust, cu o anumită desfăşurare, desigur, cu bucurie! Vrem să revenim la aşa ceva şi nunta să nu fie un chef!”, a spus Ioan Tudoran.