Articol

Un caz social de o gravitate extremă l-am întâlnit în comuna almăjană Lăpușnicu Mare. Un bărbat în vârstă de 56 de ani, cu brațul drept smuls din umăr, a ajuns să trăiască din mila prietenilor și cunoscuților pe care îi mai are. Povestea lui este una tristă, precum o  telenovelă sud-americană. A fost însurat, fără copii, dar s-a despărțit, a avut și o casă, cea părintească, însă spune că sora lui a moștenit-o și l-a dat afară de două ori până acum. Așa a ajuns să se adăpostească pe unde apucă. O perioadă a stat într-o colibă, la câmp, apoi și-a găsit o rulotă părăsită, iar acum e din nou la coliba unui localnic cu suflet bun. Colac peste pupăză, bărbatul este văr primar cu Ion Lala, primarul comunei, tații lor fiind frați. În timp ce primarul se plimbă cu Jeepul, el trebuie să supraviețuiască dintr-un venit lunar de 234 de lei, reprezentând indemnizația pentru handicapul de care suferă.

Accidentul care i-a schimbat viața

Aceasta este prima parte a poveștii lui Nistor Lala. Probabil că localnicii știu mai multe decât noi. E și firesc, însă în esență lucrurile stau așa. Partea doua este legată de o întâmplare care a avut loc în iulie 2012 atunci când, în urma unui nefericit accident de muncă, a rămas fără brațul drept. Spune că accidentul s-a produs la o balastieră, unde lucra fără forme legale, și a cărei activitate era coordonată chiar de vărul său, primarul Lala.  Iată ce mărturisește bărbatul, inclusiv într-o scrisoară adresată prefecturii, în care solicită o locuință socială: „Am suferit un accident de muncă în iulie 2012 și am rămas fără brațul drept, fiind angajat la acea dată la SC PHOENIX SRL din Lăpușnicu Mare (punct de lucru balastieră), fără contract de muncă. Firma respectivă este coordonată de primarul comunei Lăpușnicu Mare, Lala Ion, care îmi este și văr primar și care a suportat  la data respectivă toate cheltuielile medicale ocazionate de accidentul meu de muncă“.

Dosar da, dar fără vinovați

Bărbatul este convins că dacă primarul nu s-ar fi simțit vinovat de cele întâmplate, cu siguranță că nu i-ar fi plătit niciun leu cât timp a stat în spital și după aceea. În același timp, spune că poliția din Bozovici a deschis un dosar penal, pentru ca să-l închidă mai târziu cu NUP (neînceperea urmăririi penale.) „Au făcut dosar penal, dar nu a venit nimeni la mine de la poliție ori din altă parte să mă întrebe cum s-a întâmplat, dacă am respectat sau nu regulile de protecția muncii. Primarul a făcut ce a făcut cu polițiștii de la Bozovici, ăia s-au spălat pe mâini și au închis dosarul. Au fost pe felie unii cu alții. Trebuia să se facă dreptate, că eu lucram la negru, că n-a vrut văru-meu să-mi facă forme legale“, se plânge astăzi bărbatul. În privința angajatorului, nici vorbă de sancțiuni.

Viața în colibă și în rulotă

Nistor Lala locuiește de ceva vreme pe unde apucă. Mai întâi s-a adăpostit la coliba unui sătean, apoi s-a aciuat într-o rulotă veche, iar acum, un alt sătean îl lasă să stea în coliba lui. Disperat, s-a adresat Primăriei Lăpușnicu Mare și prefecturii, în speranța că i se va repartiza o locuință socială. Primăria i-a răspuns că nu are de unde să-i ofere așa ceva, iar Prefectura i-a trimis scrisoarea primăriei, singura în măsură să-i rezolve problema. După cum se învîrt lucrurile în acest cerc vicios, este convins că nu va primi niciodată o locuință, pe considerentul că vărul său, primar de comună, îi poartă ciudă că nu este de partea sa, ci alături de alți localnici care fac politică în comună. Iată ce ne-a mărturisit în acest sens: „Referitor la solicitarea privind alocarea unei locuințe sociale, precizez faptul că până în prezent nu s-a efectuat nicio anchetă socială de către Primăria Lăpușnicu Mare pentru a stabili situația în care mă aflu. Printr-o adresă din septembrie 2015, mi s-a comunicat faptul că primăria nu deține locuințe sociale, iar din evidențe rezultă că am domiciliul în Lăpușnicu Mare la nr. 288. Mai mult, la ședințele de Consiliu local, când s-a discutat despre situația mea, primarul comunei Lăpușnicu Mare s-a autopronunțat și a susținut că eu nu voi primi niciodată o astfel de locuință“.

„Eu dau ora exactă în Lăpușnicu Mare“

Nistor Lala are și argumente, susținând că în Lăpușnicu Mare există posibilitatea repartizării unei cămăruțe, așa cum au primit și alte familii nevoiașe.  El dă ca exemplu clădirea fostului oficiu poștal, incinta fostului dispensar, imobilul în care funcționează cabinetul veterinar. În fiecare dintre aceste locații se pot amenaja o locuință, să nu-l prindă iarna prin colibe. „Ion Lala conduce primăria ca pe firma sa. Vorbește la mișto cu mine, mă ia peste picior când ne întâlnim, de parcă n-am fi născuți din același sânge. El e mare și tare și mereu spune: «Eu dau ora exactă în Lăpușnicu Mare». Mi-e tare teamă că nu o să-mi dea niciodată o locuință socială“, spune vărul primarului.

Nistor Lala este decis să intre în greva foamei, ca ultimă formă de protest față de refuzul administrației și al lui primarului Ion Lala de a-i oferi un acoperiș deasupra capului.