Articol

În Codul de procedură penală, în vigoare din 2014, este prevăzut faptul că măsura arestării preventive poate fi luată dacă există „suspiciunea reznoabilă” că inculpatul a săvârşit o infracţiune. Mai nou, anumiţi politicieni vor să înlocuiască termenul de „suspiciune rezonabilă”, cu termenul „indicii temeinice”.

Aşadar, în prezent, procurorii pot propune arestarea preventivă a unui cetăţean, şi judecătorul o poate aproba, în situaţia în care aceştia au „o suspiciune rezonabilă” că cetăţeanul ar fi săvârşit o infracţiune. Imaginaţi-vă că, prin extrapolare, termenul de „suspicune rezonabilă” ar fi introdus şi în contractele de muncă şi legislaţia rutieră şi în regulamentele şcolare. Adică, angajatorul să aibă dreptul să te dea afară dacă are o suspiciune rezonabilă că nu ţi-ai făcut treaba, poliţistul să-ţi ia carnetul de conducere dacă are o suspiciune rezonabilă că ai depăşit viteza, iar dirigintele să-l poată reţine pe elev în şcoală, adică să nu-i dea voie acasă, dacă are o suspiciune rezonabilă că elevul l-ar fi înjurat pe la spate. Sau, hai, că am una şi mai tare: medicul să te taie dacă are „suspiciunea rezonabilă” că ai apendicită! Am suspiciunea rezonabilă să cred că nouă, cetăţenilor, nu ne-ar conveni astfel de regulamente. Mă gândesc că ne-ar conveni ca medicul să ne opereze dacă are indicii temeinice că este vorba de apendicită.

Este adevărat că România ultimilor 20 şi ceva de ani a fost ţara în care patria nu a fost a poporului ci a tagmei jefuitorilor. Şi pentru aceasta trebuia pus piciorul în prag şi trebuiau luate măsuri extreme. Justiţia a mişcat ceva în acest sens, de doi-trei ani încoace, reuşind să scoată din circuit mai mulţi mari infractori. Şi trebuie să continue. Dar, de aici şi până la ajunge ca un cetăţean să fie arestat pentru că, să zicem, l-au denunţat nişte vecini sau colegi, ar trebui să fie cale lungă. De aceea, această problemă este una din puţinele în care sunt de acord cu politicienii care propun ajustarea legii în avantajul cetăţeanului. Pentru că politicienii, cât or fi unii de păcătoşi, sunt şi ei oameni. În vreme ce STATUL nu e om, n-are suflet. Dacă-i dai prea multă putere te calcă în picioare şi te zdrobeşte fără să clipească. Şi, parcă, am stabilit că „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile” (Constituţia României, art 23, al.1)

Aşadar, am „suspiciuni rezonabile” că sunt mulţi politicieni corupţi, dar „am indicii temeinice” că statul vrea să ne încalece.

PS - Îmi cer scuze, sintagma aceea din titlu „Opriţi-vă, imbecililor!" nu era a mea, era împrumutată de la Băsescu.