Articol

Poli Timişoara a jucat prudent în prima repriză, la Reşiţa, aşa că metalurgiştii au urcat curajos în terenul advers şi au avut două ocazii mari, prin Vişan Creţu, în minutul 2, şi prin Buhăescu şi Feher, la aceeaşi fază, în minutul 27. Finalul, însă, i-a găsit pe timişoreni jucând hora promovării, ultima jumătate de oră aparţinându-le în totalitate, Poli înscriind de trei ori, fără să primească gol. Astăzi, în prima repriză, Metalul a combinat bine şi a pătruns de multe ori în careul lui Poli. Timişorenii, în schimb, au încercat poarta de la distanţă, prin Ovidiu Petre şi Ovidiu Popescu, în minutele 35 şi 40, ambele şuturi fiind respinse prin salturi acrobatice de către Zimmermann. Golul a căzut în minutul 57, când Boldea acentrat bine în centrul careului mare, Elek a reluat puternic cu capul, jos, lângă bara din stânga lui Zimmermann, acesta a respins cu dificultate în picioarele lui Henrique, care a trimis relaxat în plasă, de la 5 metri, 0-1.

După golul oaspeţilor, reşiţenii au părut complet demoralizaţi, iar Poli s-a instalat la cârma jocului, având mai multe ocazii, prin Henrique, Ovidiu Popescu şi Elek, care au zburdat printre adversari. În minutul 67, Ovidiu Popescu l-a servit în adâncime pe Henrique, acesta a pătruns printre fundaşii reşiţeni şi a tras pe jos, în colţul lung, în dreapta lui Zimmermann, 0-2.

Metalul a încercat să riposteze, atacând poziţional şi aruncând mai multe centrări în careu, dar acestea au fost respinse de fundaşii timişoreni, mingile fiind utilizate de atacanţii lui Poli, care au lansat contraatacuri tăioase. Partida a fost prelungită cu 3 minute, iar în ultimele secunde ale prelungirilor, Henrique a scăpat pe stânga, a pătruns în viteză în careu, de unde a centrat în faţa porţii, mingea fiind reluată în plasă de Ovidiu Popescu, 0-3.

Banca timişoreană a explodat, rezervele şi staff-ul echipei au alergat pe teren şi cu toţi jucătorii au încins hora pe terenul din Valea Domanului.

Arbitrul a fluierat finalul, iar timişorenii au jucat hora şi au sărbătorit promovarea ţinându-l pe braţe şi aruncându-l în aer pe antrenorul Dan Alexa.

Zimmermann (cpt.) - R. Cristian (Szijj ’68), Hlinca, Tătaru, Aniţoiu - D. Enescu (Bărbulescu ’61), Ad. Ionescu - V. Creţu, Feher (I. Szabo ’61), L. Manole – Buhăescu;
Au mai stat pe bancă: G. Ciucă - Cl. Ionescu, I. Popescu, Ponoran;
Antrenor: Daniel Opriţa.

Pap - Belu, Scutaru, Melinte, G. Neagu - Ov. Petre (cpt.) - Bărbuţ (Ov. Popescu ’25), Keita (Boldea ’56), Poparadu - Elek (Al. Popovici ’85), Pedro Henrique;
Au mai stat pe bancă: Smaranda - Fl. Nanu, Doman, Bocşan
Antrenor: Dan Alexa

Arbitru: Marius Omuţ (Oradea); Asistenţi: Alexandru Mihăilă (Râmnicu Vâlcea) şi Cristian Nicolae Lucaci (Baia Mare).

După meci, antrenorul lui Poli, Dan Alexa, a declarat: „Am jucat cu promovarea pe masă, am încercat să nu riscăm foarte mult, să fim consistenţi, apoi, jucătorii care au intrat au intrat foarte bine, Boldea şi cu Popescu... şi Popovici. Eu cred că meritam cu prisosinţă victoria şi mă bucur că am obţinut-o pe terenul principalei noastre rivale. Apropo de Reşiţa, ţin să-l felicit pe Daniel Opriţa, din punctul meu de vedere, după noi, într-adevăr, Reşiţa a fost cea mai bună echipă din seria asta. Să câştigăm aici, la Reşiţa, ca orgoliu, ca ambiţie sportivă, sigur victoria este mult mai frumoasă!”

Antrenorul echipei Metalul, Daniel Opriţa a declarat: „Îi felicit, nu ştiu dacă rezulatatul este echitabil, după cum s-a jucat în prima repriză, dar, a doua repriză a fost total diferită după ce au înscris primul gol, nu ştiu,... parcă nu i-am mai văzut ca altă dată, când am mai fost conduşi, să încercăm să revenim. Am şi vorbit cu ei în vestiar... Zici că problemele care sunt în afară nu te afectează, dar, simţeau că nu mai au pentru ce să mai tragă. Valoarea şi-a spus cuvântul, practic ne-a bătut Henrique în două meciuri. Eu zic că prima repriză am controlat-o, am avut chiar două ocazii, chiar în al doilea minut, la Vişan, dacă o preia, scapă singur cu portarul, la Feher... Nu mai contează asta, nu mai are rost să mai vorbesc despre meci acuma, o victorie clară, 3-0, încă o dată îi felicit şi sper să joace cât mai bine în Liga I, să facă faţă. Pentru că multă lume zice că nu pot să facăf aţă cu echipa asta. Dacă vă uitaţi pe nume, au o echipă poate mai bună decât alte echipe din Liga I, după părerea mea. Şi cu câteva achiziţii, nu multe, o să facă faţă în Liga I.”

„Asta vreau să spun că orice s-a întâmplat, nu e vina noastră a jucătorilor, a staff-ului care suntem aici. Cei care ne conduc ne-au abandonat şi nu ne-au abandonat acuma pe final, ne-au abandonat cum a început returul. Şi eu nu i-am lăsat... Plec de la Reşiţa nu-i nicio problemă că am unde să mă duc. Sau nu mai antrenez. Nu-i asta o problemă, nu stau cu capul în pământ şi mă milogesc la cineva să zic, „Să trăiţi!”, nu, le spun: „Nu se poate aşa ceva!” Practic, ne-am simţit umiliţi toţi care suntem aici, băieţii, toţi, stăm şi nu ne bagă nimeni în seamă. E echipa nimănui! Dar e echipa mea şi a lui Apostol, antrenorul secund. (...) Eu le-am spus jucătorilor, care vor să plece, nicio problemă, plecaţi... Dacă plecaţi toţi plec şi eu, normal, dar, dacă mai staţi 5-6, rămân şi eu. Şi la vară plecăm toţi. Dacă vrea să vină altul acum să vină, să mai antreneze trei meciuri cât mai sunt de jucat. (...) Dacă o să mai plece din ei, o să încerc să bag copii, nu ştiu... O să lupt pentru locul doi, dar o să fie greu. M-am resemnat şi eu, ce mai... Când i-am văzut şi pe băieţi, m-am pus şi pe bancă, nici în vestiar nu mai am forţă să mai zic nimic”, a mai spus Opriţa.