Articol

Teatrul de Vest Reşiţa a prezentat, duminică, 14 octombrie, la Palatul Cultural din Reşiţa, premiera spectacolului „Prah” de Spiró György, regia Frank Ildiko, scenografia Erika Csegöldi, traducerea Zeno Fodor, avându-i în distribuţie pe Frank Ildiko şi Florin Gabriel Ionescu. Tragicomedia „Prah” este una ditre cele mai jucate piese ale unuia dintre cei mai jucaţi dramaturgi maghiari contemporani din Ungaria, Spiró György, romancier şi eseist cunoscut la el în ţară, dar şi în străinătate, fiind una dintre personalităţile literare proeminente ale Ungariei postbelice. Astfel, conform managerului Teatrului de Vest Reşiţa, Florin Gabriel Ionescu, numai în România, în acest an, 2018, şapte companii de teatru joacă şapte versiuni ale spectacolului „Prah”, de Spiró György.

Spectacolul „Prah”, în regia lui Frank Ildiko, regizoare şi actriţă din Ungaria, care a absolvit facultatea de actorie la Timişoara, prezintă o versiune dramatică expresivă şi puternic tensionată din primele momente ale apariţiei actorilor pe scenă, până la final. Totul se petrece în ritmul unei respiraţii accelerate , mai întâi datorită senzaţiei de sufocantă fericire, ca urmare a unui aşa-zis mare noroc căzut din senin, apoi, din cauza spaimelor iscate din trăirea în imaginaţie a schimbărilor pe care „marele noroc” le va produce în viaţa celor două personaje.

Spectacolul prezintă într-o oră şi câteva minute, o poveste tulburătoare care se petrece... într-o oră şi câteva minute! O oră de nisip! De altfel, în maghiară, clepsidra se numeşte ceas de nisip, care  în acelaşi timp, înseamnă „oră de nisip”. Iar, în treacăt fie zis, în deschiderea spectacolului se aud acordurile şlagărului maghiar „Clepsidra”, ca un fel de avertisment cu privire la trecerea ireversibilă a timpului şi la transformarea unor lucruri aparent durabile în praf şi pulbere. Dar, nu este necesară cunoaşterea textului nostalgicei melodii ca să înţelegi cât de efemere sunt unele lucruri pe care oamenii şi le doresc cu ardoare, cum ar fi bogăţia, precum şi puterea şi libertatea pe care cred că banii îi pot oferi. Totul se descifrează odată cu finalul neaşteptat, când cei doi soţi, umile personaje într-o lume zbuciumată, se dovedesc mai „altfel”, se dovedesc adevăraţi eroi, care îşi recuperează viaţa anterioară, despre care îşi dau seama că a fost, totuşi, una fericită, bazată pe înţelegere dragoste şi compasiune, renunţând la suma enormă de bani pe care puteau să o aibă, la bogăţia care i-ar fi transformat dintr-o banală familie fericită, în nişte bogătaşi nenorociţi. Deşi, în viaţa reală, întâmplarea ar putea părea incredibilă, în spectacolul scris de Spiró şi regizat de Frank Ildiko povestea alunecă impetuos, asemeni unei avalanşe, spre un final a cărui logică se dezvăluie în îmbrăţişarea finală a personajelor eliberate de povara bogăţiei neaşteptate.

Frank Ildiko, în rolul soţiei, este tandră, cicălitoare, nesuferită, iubitoare, zgârcită, contradictorie, pe alocuri chiar stupidă, însă, în toată simplitatea şi naivitatea ei, este femeia care intuieşte adevăratele resorturi ale fericirii şi ale rostului omului în viaţă. Femeie simplă fiind, nu are la îndemână un discurs convingător care să conducă la ideea că bogăţia îl transformă pe om şi îl poate, chiar, distruge. Dar, în lipsa acestor argumente, inventează tot felul de nenorociri, mai mult sau mai puţin credibile, care se pot abate asupra familiei lor când vor fi bogaţi: accidente, conspiraţii, crime, transformarea copiilor în nişte pierde-vară înfumuraţi, afemeiaţi şi drogaţi(!). Frank Ildiko îşi dozează bine accentele şi trecerile de la o stare la alta, reuşind, cu îngrijorările ei de femeie ipohondră, să stârnească atât râsul cât şi duioşia, să apară în diferite momente antipatică, dar să şi atragă simpatia spectatorilor.

Florin Gabriel Ionescu intră tiptil în personaj în primele câteva zeci de secunde (foarte bună intrarea, din poziţia personajului total zăpăcit, prostit, speriat, gâtuit şi pierdut din cauza şocului creat de perspectiva îmbogăţirii), apoi, se aruncă cu totul în rol şi îl trăieşte febril, de la început până la sfârşit. Întreaga oră presărată cu dispute, reproşuri, rememorări, vise, speranţe, disperări, confruntări şi îmbrăţişări, îi dau ocazia să creioneze un personaj autentic, „un proletar alienat” (vorba lui Marx), care şi-ar vinde braţele, trupul, mintea, chiar şi sufletul, ca să prospere, să îşi ridice familia la alt nivel de trai, dar, care, în final, înţelege că viaţa lui este alcătuită din toate acele „dulci nimicuri domestice”, acestea fiind o bogăţie de nepreţuit pe care nu merită să o piardă.

„Prah” la Reşiţa, un spectacol alert, curat, presărat cu accente de umor, cu doi actori în vervă, aflaţi în premieră pe scena reşiţeană, care au vrut să dovedească faptul că sunt actori! După performanţa lor scenică şi după reacţia spectatorilor, care i-au răsplătit cu aplauze şi chemări la rampă, au şi reuşit să ofere publicului „o oră de nisip” cu înţelesuri profunde.

Inspirată şi scenografia realizată de Erika Csegöldi, care a construit o sărăcăcioasă locuinţă muncitorească al cărui aer îl vor recunoaşte toţi locuitorii Europei de Est, care au trăit pe pielea lor anii socialismului din anii '80, precum şi anii capitalismului de carton din anii '90 ai secolului trecut.