În aproape 200 de ani de administrație, într-o formă sau alta, pe la conducerea primăriei Reșița s-au perindat 50 de primari care, de-a lungul anilor, s-au numit și chinez, și jude comunal, antiste și președinte de sfat ori consiliu popular.
Primul primar, de fapt, chinez, pentru „localitatea camerală Reșița Română“, cum era titulatura pe atunci, a fost Adam Vida (1818-1821), fiind urmat de Iovan Doagă (1824-1825) și Ogrin Miclea.
La Revoluția din 1848, primar al Reșiței era Vichente Albu (1847-1850), în timp ce pe Jurj Zimbran (1857-1859), îl întâlnim ca primar chiar la Unirea Principatelor. Petru Doagă (mic) avea să conducă primăria în anul în care România își câștiga independența, iar pe Petru Bărnău îl găsim la conducerea primărie în anii celui de-al doilea război mondial: 1940-1943.
Primul primar de după război (1948-1950) a fost Constantin Cristoi, același care a ocupat funcția de președinte al Comitetului provizoriu al orașului Reșița, 1950-1953. Barbu Enache, 1990, a fost primul primar, numit, al perioadei post-decembriste, în timp ce Mircea Popa a fost primul primar ales de reșițeni după 1990.
De altfel, Mircea Popa a fost cel mai longeviv primar, cu trei mandate, 12 ani, el fiind urmat de Grigore Bălănescu (jude), 1881-1892, și Eugen Creineanu, 1924-1935.
De precizat că până în 1990 primarul nu avea un adjunct și nici secretar. Între 1962-1968 au existat trei vicepreședinți, iar între 1968-1989 primarul a avut drept ajutor un prim-vicepreședinte!
Fiecare dintre cei 50 de primari și-a pus amprenta, cu bune și rele, pe dezvoltarea localității care a evoulat de la titulatura de comună la cea de municipiu, capitală de județ.
RSS Feed