Articol

Ziua de 10 august avea să fie una foarte importantă, de săptămâni vorbindu-se de marele protest al celor din diaspora. Dacă la Bucureşti au ieşit în stradă cu zecile de mii, la Reşiţa numărul lor nu a depăşit 100 de protestatari.

În jurul orei 17, când în Capitală forţele de ordine aveau primul conflict cu protestatarii, în centrul municipiului Reşiţa era linişte şi pace. După ora 18, în Piaţa Prefecturii se aflau trei oameni, şi abia după ora 19 reşiţenii au decis să arate că sunt solidari cu cei care manifestau în Bucureşti, adunându-se în număr ceva mai mare. În acest timp, la cele trei terase din centrul Reşiţei, care erau arhipline, erau mai mulţi oameni decât cei veniţi să protesteze. Iar pe feţele lor nu se citea nici urmă de nemulţumire, de fapt nu erau nici împotrivă, dar nici pentru ce se întâmpla la zece paşi distanţă de ei.

Aceasta a fost concluzia trasă de cei veniţi în faţa Prefecturii să protesteze. Printre cei adunaţi în centrul Reşiţei au venit şi cei din diaspora, din Italia, Germania, Austria, dar şi din îndepărtata Australie. Dan Alexandru, stabilit în Australia, după ce a reuşit să fugă din România în anii 1970, spune că va petrece un timp mai lung la Reşiţa şi nu pentru faptul că în oraşul natal ar fi viaţa roz sau pentru că în România lucrurile merg ca pe roate, ci pentru simplul fapt că şi-a găsit jumătatea. El şi prietena sa au semnat şi petiţia celor de la USR „Fără penali în funcţii publice“ şi chiar au aşteptat ziua desfăşurării acestui miting.

Cu o mare dezamăgire în suflet, reşiţenii adunaţi să protesteze au scandat câteva lozinci, dar poate că privirile celor de la terasele din centru i-au făcut să renunţe destul de repede, mult tineret fiind insensibil la ceea ce au încercat astăzi să facă bunicii şi părinţii lor. Aşa că se pare că la Reşiţa şi în Caraş-Severin se trăieşte foarte bine, lumea este mulţumită de cei care sunt la guvernare şi nu au de gând să facă vreun pas spre schimbare.