Mai repede decât ne-am fi aşteptat, este nevoie de un nou premier şi de un guvern mai performant decât cel condus până acum de Sorin Grindeanu. Aceasta a fost părerea liderilor din coaliţia de guvernare care, la un moment dat, ca să scape de Grindeanu, au invocat chestiuni legate de întârzierea aplicării programului de guvernare, de lipsă de performanţă şi de înşelare a încrederii.
Astăzi, după-amiază, este posibil ca Liviu Dragnea şi nucleul dur din jurul său să înţeleagă că este posibil orice, chiar şi pierderea guvernării, în cazul în care preşedintele Klaus Iohannis nu va fi de acord cu propunerile acestuia de premier. E doar o supoziţie, dar care poate deveni realitate, dacă preşedintele constată că PSD nu mai deţine acea majoritate confortabilă în parlament, aşa cum s-a văzut la votarea moţiunii care a dus la înlăturarea lui Sorin Grindeanu. La urma-urmei, Dragnea este matur şi responsabil de faptele sale, de aici şi concluzia că, pentru atingerea scopurilor personale ar face orice.
În privinţa portretului viitorului prim-ministru PSD, ideologii partidului vorbesc de un personaj cinstit, corect, cu putere de muncă şi ascultător la poveţele preţioase ale lui Dragnea şi nu cum a fost Grindeanu. Ceva în genul: "frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă". Greu de găsit aşa ceva în orice partid, nu doar în PSD. Între cei nominalizaţi să ajungă să conducă guvernul se află şi Olguţa Vasilescu şi europarlamentarul Viorica Dăncilă. Două femei cu care Dragnea vrea să distragă atenţia celor concentraţi în aceste zile pe viaţa politică românească. După eşecul numirii lui Sevil Saiddeh, îmi vine greu să cred că preşedintele PSD este convins că una dintre propunerile sale feminine va trece la Cotroceni. El s-a „blindat ” cu mai multe nume, pentru ca preşedintele să aibă de unde alege, dar şi să se lamenteze la televizor în caz de eşec: "noi am vrut, dar preşedintele nu". În condiţiile date, Klaus Iohannis îl are la mână şi, ca atare, nu este exclus să-l pună pe Dragnea să facă naveta între sediul din Kiseleff şi Palatul Cotroceni, până i se va urî, pentru ca în final să-l lase cu buza umflată.
Este un risc asumat, iar ceea ce îşi face omul cu mâna lui, nici dracu nu mai desface.
RSS Feed