Articol

La UCM Reşiţa a avut loc, astăzi, o întâlnire festivă, dedicată împlinirii a 245 de ani de industrie la Reşiţa, având în vedere că, atât combinatul siderurgic, actualul TMK, cât şi UCM Reşiţa, sunt urmaşele uzinelor de fier reşiţene, fondate la 3 iulie 1771. Deşi a fost organizată ca o un eveniment festiv, întâlnirea nu a fost tocmai sărbătorească, având în vedere circumstanţele în care se află uzina, fiind de aproape 5 ani în insolvenţă, cu datorii istorice imposibil de plătit şi fiind supusă unor valuri de concedieri, având majoritatea anagajaţilor în şomaj tehnic.

„Mă tem că nu vom mai sărbători 250 de ani!”

Nu a fost o atmosferă de sărbătoare, aceasta şi din cauza discursului coroziv susţinut de administratorul judiciar al uzinei, Remus Borza, care, după ce a lăudat istoria, tradiţiile şi realizările de excepţie ale UCM Reşiţa, a lansat o afirmaţie după care s-a făcut frig în sala de protocol:

 „Mă tem că niciunul dintre noi nu va mai avea ocazia să participe la întâlnirea de 250 de ani de la înfiinţarea uzinelor din Reşiţa. Şi, aceasta, nu din cauză că vom dispărea noi toţi, ci pentru că va dispărea uzina”.

La eveniment, la invitaţia directorului general al UCM Reşiţa, Cosmin Ursoniu, au răspuns, Remus Borza (pe care l-am amintit deja), oameni politici, reprezentanţi ai administraţiei publice, directori ai unor beneficiari ai UCMR, ai unor firme partenere, foşti directori ai uzinei. Astfel, au fost prezenţi, deputatul Ion Mocioalcă, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, primarul Reşiţei, Ioan Popa, deputatul Ioan Benga, apoi, foştii directori generali ai UCM Reşiţa, Mircea Popa, Vasile Uscat, Enache Barbu şi Dan Obădău, directorul general al principalului beneficiar al UCMR, Hidroelectrica, Ovidiu Agliceru, directorul general al Romelectro, Viorel Gafiţareperezentanţi de la Electroechipament, Plastomet, Reşiţa-Renk-Reductoare, Prodmec, de la Universitatea  „Eftimie Murgu” din Reşiţa, liderii de sindicat din UCM Reşiţa, alţi reprezentanţi ai unor societăţi colaboratoare cu uzina.   

„Moare UCM Reşiţa, moare puţin şi România!”

După ce a lansat duşul rece privind temerea sa că sărbătoarea de 250 de ani de existenţă neîntreruptă a uzinei nu va mai avea loc, Remus Borza a revenit şi a spus că, totuşi, există o speranţă; aceea ca statul român să-şi facă datoria şi să convertească acele datorii istorice ale UCM Reşiţa în acţiuni ale statului, lucru posibil şi logic, pentru că, aşa cum a mai spus şi cu alte ocazii: „Dacă moare UCM Reşiţa, moare puţin şi din România!”

„Nu orice privatizare e bună!”

După un discurs cam lunguieţ, de o oră(!), a lui Remus Borza, au vorbit cei patru foşti directori ai UCM Reşiţa: Mircea Popa, Vasile Uscat, Enache Barbu şi Dan Obădău. Aceştia au vorbit despre vremurile de glorie ale uzinei, dar şi despre greşelile făcute de autorităţile statului în ceea ce priveşte soarta uzinei. În acest punct, părerile foştilor directori s-au întâlnit şi susţinut cu punctul de vedere al administratorului judiciar, Remus Borza, şi anume că nu orice privatizare asigură succesul unei societăţi comerciale, dimpotrivă, unele privatizări au fost făcute, poate, chiar cu scopul ascuns de a scoate de pe piaţă un competitor.