Articol

Un italian, absolvent a opt clase, a reuşit să penetreze sistemul sanitar românesc cu o uşurinţă de neimaginat. Pe baza unei parafe obţinute, doar el ştie cum, de la Direcţia de Sănătate Publică, şi cu documente contrafăcute, a convins conducerile mai multor clinici private din Bucureşti că este medic chirurg estetician, absolvent al unei celebre universităţi americane. Poate tocmai acest amănunt de efect, care îi lasă muţi pe unii când aud de universităţi americane şi britanice, a contat cel mai mult.

Ca oricărui italian care vorbeşte mult, gesticulează tot timpul şi dă ochii peste cap să puncteze la impresia artistică, doctorului de ocazie nu i-a fost greu să le ia piuitul celor care l-au angajat pe loc. Atât de bine a impresionat, încât un celebru chirurg estetician român spunea că, la nivel de discuţii pe teme medicale punctuale, italianul era strălucit, ceea ce explică de ce i-a dus în eroare pe unii medici. Ciudată declaraţie, iar când spun aşa, mă gândesc că cei care şi-au dat seama de minciună nu au fost doctorii, ci asistentele care au intrat în operaţie cu echipa de medici. S-au uitat la el cum s-a spălat pe mâini, cum ţinea penseta între degete şi şi-au zis că, în cel mai bun caz, omul ăsta nu putea fi decât măcelar. Departe de adevăr nu erau. Italianul de 50 de ani, cu moacă de doctor în chirurgie facială, era paznic într-un parc de la el de acasă. Sătul să păzească băncile, coşurile cu gunoi şi weceurile publice, a plecat „la Romania“, unde a înţeles că e criză de medici, adevăraţi, dar e  plin şi de fraieri. Iar aici nu vorbesc doar de doctorii de aces gen, ci şi de naivii lăsaţi fără bani prin metode gen: „alba-meagra“ sau „accidentul“. Şi a avut dreptate. Ghinionul lui, şi norocul nostru, cu asistentele, că cine ştie despre ce doctor Ciomu am fi vorbit acum.

Că ne-a tras-o italianul, treacă meargă. Nu este nici primul şi nici ultimul străin de acest gen. Dureros este că, după 30 de ani de experimente, de reforme şi de programe de guvernare, sistemul nostru de sănătate este la fel ca NATO înainte de instalarea scutului de la Devesel. Dureros e că, deşi simţim acest lucru pe pielea noastră, nu ne învăţăm minte şi „recidivăm“ în prostie cu indivizi care ştiu „să ne facă“ doar din priviri sau din vorbe.