Articol

Cu fiecare an care trece, constat că sărbătoarea Crăciunului îşi pierde tot mai mult din farmec. Vorbesc de Crăciunul de la oraş, deşi şi la sat s-au pierdut, ori sunt pe cale să dispară, parte din obiceiurile noastre tradiţionale, poate pentru faptul că lipsesc copiii, lipseşte entuziasmul şi, mai ales, cei care le-au generat: bunicii şi străbunicii noştri.

La oraş, Crăciunul s-a mutat din stradă în marile magazine. Înainte şi după sărbătoarea Naşterii Mântuitorului. La cumpărături, de parcă ne-am pregăti să înfruntăm ce e mai rău pe lumea asta, burduşim cămările cu alimente, cu băuturi ş baxuri de suc şi apă, cozonaci şi câte şi mai câte. Ne ghiftuim şi ne bucurăm de cadourile scumpe pe care le schimbăm între noi. Ferchezuiţi, cu băuturile cele mai alese pe masă, cu poveşti despre ultima maşină cumpărată, despre magazinele de fiţe călcate în ultimul timp ori despre vacanţele petrecute cât mai departe de România, dacă se poate şi de Europa, în noaptea Crăciunului nici nu băgăm de seamă că ne lipsesc colindătorii, aroma cozonacului de casă şi cetina verde de brad. Totul în jurul nostru e artificial, începând cu brăduţul de plastic şi terminând cu colindele comerciale ascultate la câte un post de televiziune şi nu realizăm că, încet-încet Moş Crăciun dispare din viaţa noastră, lăsând în loc amăgirea. A doua zi, ne refugiem la mall, în pensiuni ori restaurante. Biserica rămâne cea din urmă grijă în aceste zile.

De când cu interfoanele din scările blocurilor până şi colindătorii au dispărut. Ele au devenit un zid de netrecut pentru copiii amărâţi care mai cred în bunătatea oamenilor din noaptea magică. E drept, puţini sunt copilaşii care se adună în cete şi pornesc la colindat. Înainte vreme, era o bucurie pentru ei să fi colindat, dar şi pentru gazde să le fi deschis uşa, în timp ce astăzi pare mai degrabă o ruşine să intri în casa omului, să-l colinzi, iar la sfârşit să aştepţi să-ţi dea un leu. E vorba nu atât de bunăstare, cât de emanciparea generaţiei tabletei şi a telefonului deştept. Şi încă ceva, în urmă cu câţiva ani, cerul Reşiţei era brăzdat de luminile artificiilor şi bubuitul petardelor, care anunţau Naşterea Domnului. Spiritul Crăciunului plutea în aer, oamenii erau fericiţi. Astăzi, nu se întrezăreşte nici măcar luminiţa de la capătul nopţii.

Cât despre colinde şi colindători, la anul şi la mulţi ani!