Articol

Editorialul meu are la bază o postare pe Facebook a unei doamne, să spunem C.O., care la rându-i primise un material de presă pe e-mail. Subiectul mi se pare sensibil, dureros chiar, fiind abordat de un profesor de la Universitatea Bucureşti, indignat de cunoştinţele studenţilor săi.

Pe scurt, profesorul Dan Ungureanu spune că le-a cerut studenţilor din anul III, Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici măcar un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II pe Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley. A, Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru „Romeo şi Julieta” (numită alternativ „roman”, „novel” ori „poem”).. Restul de cincisprezece, din şaizeci, şi-au amintit totuşi o poezie..

Dan Ungureanu povesteşte şi  cum a corectat greşelile, de clasa a VI-a, ale studenţilor, în sensul că pluralul lui „viu” nu e „vi”, ci „vii”; verbul „a lua” nu se scrie „i-au”; „obijnuit” e incorect; „îi” nu se scrie despărţit, „î-i”, să „de-a” e incorect (corect e „să dea”); nu se zice „propiu”, ci „propriu”; tabloul „Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci; „Romeo and Juliet” nu e un roman, „Romeo and Juliet” nu e un poem; Shackspear nu se scrie astfel.

Acum, între noi fie vorba, nu e atât de grav dacă un muritor de rând nu ştie cine a fost Byron ori dacă îl confundă pe Dickens cu Andy Murray, campionul britanic de tenis de câmp. Dacă mă interesează ceva, cum spun unii, intru pe Google şi găsesc eu ceva postat de altul mai deştept ca mine. Pentru că aşa sunt vremurile în care este  ruşine să ţii cartea în mână, să o citeşti în parc, în tramvai sau mai ştiu unde. Şi nici dacă Romeo şi Julieta a fost sau nu film ori că un cuvânt se scrie cu un singur sau cu doi de „i”. Pentru conversaţiile pe Facebok merge şi fără cuvinte articulate, şi fără cratimă şi diacritice. Asa o fi, doar că subiecţii la care făcea referire profesorul universitar nu sunt muritori de rând. Sunt studenţi în anul III şi mâine, poimâine vin şi predau engleza în şcoală, fără ca ei să facă diferenţa între roman şi poem, între un film şi o piesă de teatru.

Concluzia profesorului Ungureanu este una tristă: „Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,«bolşevică şi totalitaristă», ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. 

Râdem, glumim, dar purcica e moartă în coteţ, cum ar fi spus muma bătrână, iar viitorul nostru, care începe (inclusiv cu aceşti studenţi) nu sună deloc bine.