Este știrea momentului. A toamnei, dacă nu cumva a anului. Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost reținut pentru luare de mită. Un flagrant făcut sâmbătă seara l-a trimis pentru 24 de ore în arestul poliției. La ora la care cei mai mulți dintre noi ne pregăteam de culcare, procurorii DNA puneau la cale flagrantul. Sigur pe el, doctorul a acceptat mizilicul de 10 la sută ce-i revenea dintr-o tranșă de bani pe care o împărțeau directorii și șefii de servicii și direcții din subordinea sa.
Pentru unii, reținerea lui Oprescu este una firească, în condițiile în care, de ani de zile s-a tot vorbit de corupția din primăriile de sector și din cea păstorită de fostul social-democrat. Pentru mine, însă, este surprinzătoare. Și nu pentru că primarul general era cinstea și corectitudinea întruchipată, ci pentru faptul că procurorii și mascații au ajuns abia acum la el. Dar, vorba unui prieten, DNA este precum doamna cu coasa, ea nu vine când vrem noi, când ni se umple paharul nemulțumirilor, ci când consideră de cuviință procurorii. Așa că, mai bine mai târziu, decât niciodată.
Reținerea primarului general va da satisfacție unora și îi va întrista pe alții. Cei din prima categorie sunt cu gândul nu atât la Oprescu, cât mai ales la PSD, ale cărui interese se spune că le-a apărat. Indiferent de evoluția cazului, de mâine adversarii vor începe să facă calcule, să pregătească discursul de campanie, să apară la televizor, că așa-i în politică. Cei care au văzut în Oprescu tipul bărbatului manierat, al intelectualului rafinat sau chiar al omului din popor, cu ochii încercănați de neodihnă pentru ca altora să le fie bine, cu bun simț și iubire față de semenii săi - sunt convins că există mulți dintre aceștia – vor suferi. Dacă și acest „lord“ al politicii dâmbovițene a ajuns să fie încătușat, pentru ei s-a dus dracu’ și ultima speranță în materie de însănătoșire a societății în care trăim. Sigur, vor exista și din aceia care vor spune că alți primar generali au fost chiar mai corupți decât Oprescu, dar pentru asta nu i-a mai luat DNA din așternut. Pe de altă parte, Oprescu va fi privit și ca un doctor care suferea, ca orice om, de boli. Dar nu dintre cele cunoscute și trecute în tratatele de anatomie, ci de cele ale îmbogățirii în cât mai scurt timp.
Dincolo de ce se va vorbi de acum încolo pe marginea subiectului Oprescu, un lucru pare să fie clar: Ion Iliescu a fost un „inger“, cum ar spune ardeleanul, pe lângă acești căpcăuni nesătui, fără rușine și frică de Dumnezeu. E drept, nici ateului de Iliescu nu-i era frică de Divinitate. Cel puțin pe el nu l-au interesat bogățiile și nici nu și-a dorit averi. A ales varianta românească a președintelui sărac, dar cinstit. Ca și Oprescu, nici Iliescu nu a avut tăria și nici curajul să se trateze de boala de putere de care suferă, încă de pe vremea cînd juca, șeptic, volei și alerga cu cercul împreună cu Nicolae și Elena Ceaușescu.
RSS Feed