buruieni

Replica aceasta am auzit-o în ziua de Sfânta Maria, pe o străduţă din Oraviţa, unde ne-am oprit să cumpărăm o sticlă cu apă de la o alimentară aşezată în capul strazii, din cartierul Zona Gării, ce se prelungeşte spre blocul ANL şi Poliţia de frontieră. Lângă alimentară, o salcie pletoasă şi o măsuţă în jurul căreia se strânseseră câţiva localnici nerăbdători să-şi potolească setea cu bere rece de la frigider.

Sediul judeţean al PNL Caraş-Severin arată ca o casă de la sat, cu lacăt pe poarta de la drum, cu pereţii scorojiţi, bătuţi de ploi şi de vânturi. Ce-i drept, sediul PNL nu are lacăt, din când în când îi mai trece câte un liberal pragul, dar pe dinafară arată trist, dacă nu chiar jalnic. Dacă ar fi fost aşezat între blocuri, undeva dosit de ochii lumii, treacă-meargă, dar când e pus la drumul mare, pe Bulevardul Revoluţiei din Decembrie din Reşiţa, pe lânga care trec toţi reşiţenii, lucrurile se schimbă.

Reşiţa are foarte puţine imobile vechi care să ne amintească de evoluţia sa în timp. Deşi, a cunoscut etape de dezvoltare pe vremea împăraţilor Imperiului Hasburgic, ea nu a fost niciodată egala Timişoarei, Aradului sau chiar a Lugojului sau Caransebeşului din acest punct de vedere. Partea veche a oraşului, în care mai existau câteva clădiri construite cu un secol în urmă, a fost culcată la pământ pentru a face loc unui obiectiv industrial măreţ la mijlocul anilor ’70, Blumingul, nefuncţional astăzi din raţionamente ce ţin de economia de piaţă.

Anul trecut, mai multe ONG-uri au protestat vehement față de intenția unui investitor de a amenaja o benzinărie la Reșița. Mai precis, în Triaj, vizavi de Muzeul de Locomotive. În timp ce investitorul – Lukoil România SRL -, se pusese pe treabă în vederea derulării lucrărilor ce ar fi trebuit să se termine în noiembrie anul acesta, ONG-urile  au mers cu jalba în proțap la toate instituțiile, mai mult sau mai puțin abilitate, pentru a opri lucrările.

Este situată pe DN 58, la doar 4 kilometri de Caransebeș. Până în 1989, aici exista o haltă, unde opreau trenurile personale. Mai exista și un depozit de profile laminate, fabricate în Combinatul Siderurgic Reșița, dar și o plantație pomicolă. Folclorul vremii spune că, în timpul unei vizite de partid și de stat în județul nostru, mai marii de atunci au dat ordin să se aducă mere din alt județ și să le lege cu ață de crenguțele golașe ale pomilor, pentru a da bine la impresia artistică când ar fi trecut Nicolae Ceaușescu cu mașina spre Reșița.