Eram într-o sală de spectacole, iar pe scenă se juca „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”. Mama vitregă, frumoasă dar rea, în limbajul adulţilor, „rea da’ buună!”, se fâţâia pe scenă cu oglinda şi suferea pentru că nu-i cea mai frumoasă din ţară. Deoarece Albă ca Zăpada era mai frumoasă, mama vitregă şi-a propus să o omoare. Dar, Albă ca Zăpada, eliberată de vânătorul cu inima bună, se adăpostise în căsuţa piticilor, din pădure.