Secolele au primit şi ele denumiri. Secolul al XIX-lea a fost numit „Secolul Revoluţiei Tehnologice”, secolul XX a fost numit „Secolul Vitezei”, iar despre secolul XXI se spune că ar fi „Secolul Informaticii”. Pentru că informaţia dă putere şi omul, dintotdeauna, şi-a dorit să fie puternic. Atât utilizarea maşinilor, cât şi viteza maşinilor, cât şi stăpânirea informaţiei au ca scop obţinerea de putere asupra naturii, dar şi asupra celorlalţi oameni. În ideea că „ceilalţi reprezintă Infernul”.
Cine sunt „ceilalţi”, cu care ne războim? În prezent, la capitolul „ceilalţi”, noi îi putem identifica pe ruşi, pe islamiştii extremişti, pe cei din „celălalt” partid, pe cei din echipa cealaltă. Vezi bine, dacă eşti liberal, duşmanii sunt social democraţii, dacă eşti dinamovist, duşmanii sunt steliştii, dacă eşti tânăr, duşmanii sunt bătrânii, iar dacă eşti bărbat, duşmanii sunt femeile. Nu degeaba în istoria (scrisă de bărbaţi) femeile sunt asociate cu păcatul şi cu infernul. O prostie mai mare cu greu se poate imagina, dar, cu toate acestea, este o atitudine care se perpetuează de milenii. Bine, sunt de acord că, vrând-nevrând, şi femeile au intrat în acest joc şi îi consideră pe bărbaţi duşmanii lor. Ceea ce se vede şi din felul cum se comportă, în general, nevestele cu soţii. Aşadar, duşman este oricine este diferit de tine. Şi atunci, trebuie să fii puternic, să-l înfrângi, să-l faci la fel cu tine sau, dacă nu se poate, să-l faci să ţi se supună. Cam pentru aşa ceva folosim noi tehnologia, viteza, informaţia. Şi asta, în ciuda faptului că, în urmă cu peste două milenii, grecii antici au identificat un ţel mult mai nobil al existenţei: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” Adică, cine sunt eu în raport cu natura, în raport cu ceilalţi oameni. Ce ştiu să fac ca să obţin beneficii de la natură şi de la „ceilalţi”, fără să-i distrug.
În goana după putere, bani şi averi, nu avem timp să stăm, să cugetăm la această întrebare.
Dar, iată că, la un moment dat, vine DNA-ul şi ne linişteşte. Ne dezbracă de funcţie, de putere, poate şi de avere. Este acesta un moment bun pentru a-ţi pune întrebarea: „Cine sunt eu, Andrei Chiliman?” Cine sunt eu fără bani, fără avere, fără putere? Sunt un om valoros în sine, prin ceea ce ştiu să spun, să gândesc, să fac? Sau, dacă nu vine DNA-ul, vine vreo boală, care ne scoate, pentru un timp mai scurt sau mai lung, din cursa pentru putere. Şi pentru Victor Ponta a fost un moment bun, pe patul de spital din Istanbul, să îşi pună aceeaşi întrebare. Şi pentru Frunzăverde, care a suferit o operaţie chirurgicală, acum o zi, două. Aceasta pentru a nu ne irosi momentele bune din viaţă, în care ni se oferă un răgaz, să stăm şi să cugetăm.
RSS Feed