Articol

La sfârșitul săptămânii, sportivii români ne-au bucurat ca în vremurile bune. Două medalii de aur, una de argint și o alta de bronz la Campionatele Europene de Gimnastică de la Cluj, și victorie, 3-2, obținută de echipa feminină de tenis în fața englezoaicelor, într-un meci de baraj pentru menținerea în grupa a II-a a Fed Cup. Sunt două dintre cele mai bune performanțe ale sportului nostru din ultimul timp.

Poate că unii vor spune ce mare scofală au făcut și Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu, de vuiesc televiziunile și radioul? Pe vremuri, ne întorceam de la campionatele mondiale și europene, de la olimpiade ori cupe mondiale cu o sacoșă de medalii, cu titluri câștigate la individual compus ori cu echipa, și nu mai făceam atâta zarvă. Pe vremuri, Nadia singură câștiga într-un singur concurs mai multe medalii decât au câștigat cei doi în ultimii trei ani. La fel și Amânar, Miloșevici ori Izbașa. Este adevărat pe vremuri, începând din prin anii ’75, eram acolo în faţă, la orice competiţie la care participau gimnastele noastre. Nu ne stătea nimeni în cale. Priveam de sus la cei ce visau la gloria sportivă. Disputa se rezuma la noi și Uniunea Sovietică, Germania Democrată, câteodată, SUA și China, mai târziu.

Asta a fost cândva, acele vremuri s-au dus. Acum, am ajuns noi să-i privim pe cei din vârful ierarhiilor europene. Să ne întrebăm care e cauza secretul răsturnării valorilor. Nu există nici un secret, în afară de vorba românească; "Cum îţi aşterni, aşa dormi". Pentru că, în timp ce unii au investit masiv în gimnastică, și în sport în general, noi am crezut că vom putea trăi la infinit din talentele pe care le descoperă antrenorii. Fals. Cei care au băgat adânc mâna în buzunar și au făcut investiții în baza materială, antrenori și sportivi culeg roadele astăzi. Și mă gândesc la țări care, în urmă cu 20 de ani, nu existau pe harta gimnasticii: Anglia, Olanda, Brazilia, Spania, dar care azi nu doar că participă la competiții, dar și câștigă titluri europene, mondiale și olimpice.

Noi, din păcate, trăim din amintiri  și din ce am produs cândva dovadă că, medaliații cu aur de la Cluj fac parte din generația vremurilor de care vorbeam. Având în vedere faptul că în România de astăzi nu sunt mai mult de 300 de gimnaști și gimnaste, cu atât mai mari sunt performanțele lui Ponor și Drăgulescu. Dacă nu cumva, de-a dreptul miraculoase. Vestea bună, e că și-au anunțat intenția de a participa şi la Olimpiada de la Tokio, din 2020. Bravo lor! Vestea proastă e că Marian va avea 40 de ani, vârstă la care alții se pregătesc să devină bunici...