Articol

Din cele mai vechi timpuri oamenii credeau că în exteriorul pământului există entități considerate fie zeități, fie suflete ale morților. Când Giordano Bruno a comunicat că mai multe planete împreună cu pământul se rotesc în jurul soarelui și că există mai multe sisteme planetare având în centru câte una sau mai multe stele, oamenii au început să-și pună întrebarea dacă sunt singuri în univers sau mai există și alte ființe asemănătoare cu ei, preocupate de cunoașterea universului. Dorința firească de a relaționa cu ele nu justifică însă convingerea că o mulțime de extratereștri s-au stabilit pe pământ, că răpesc sute de oameni pentru experimente și că se plimbă cu OZN-uri silențioase (al căror număr este de ordinul zecilor de mii) fără să deranjeze pe nimeni. După părerea majorității specialiștilor nu există nicio dovadă că pământul ar fi fost vreodată vizitat de extratereștri.

 În 1960 Frank Drake de la Universitatea  Cornell (New York) a început să studieze problema existenței în galaxia noastră a civilizațiilor extraterestre, găsind că numărul de planete apte pentru o viață inteligentă este situat între 100 și 10000. De zeci de ani funcționează SETI, o agenție științifică având ca scop contactarea acestor civilizații. Iată câteva principii după care își desfășoară activitatea :

          - găsirea unor mesaje de la civilizații extraterestre,
          - în funcție de mesajul recepționat din cosmos se vor face studii pentru decodificarea lui,
          - se stabilește sinceritatea mesajului în vederea determinării intențiilor pașnice sau agresive ale extratereștrilor,
          - în funcție de acestea se va transmite răspunsul pământenilor.

Seth Shostak care lucrează la SETI crede că în Calea Lactee sunt câteva sute de civilizații și poate peste 20 de ani vom recepționa mesaje din spațiu.

În 1970 s-au trimis spre Marele Roi sondele spațiale Voyager 1 și 2, care vor ajunge acolo peste 25000 de ani. Ele conțin mesaje pentru extratereștri. Distanțele dintre stele fiind foarte mari este posibil ca aceste sonde să rătăcească veșnic printre stele fără a fi interceptate. Probabil că din această cauză nu le-a fost frică expeditorilor de intențiile posibil agresive ale destinatarilor atunci când au hotărât ca mesajele să conțină și adresa cosmică a pământului. Cea mai mare viteză cu care s-a lansat vreo rachetă de pe pământ este de 40000 km/h, puterea ei fiind de 15 milioane CP.  Din cauza vitezei modeste a rachetelor și a costurilor mari sunt preferate transmisiile radio interstelare.

În 1974 de la Arecibo (Puerto Rico) a fost transmis un mesaj codificat către Roiul Globular M13 aflat la 25100 de ani lumină distanță. Răspunsul este posibil peste 52174 de ani.

Observațiile oamenilor de știință se îndreaptă spre căutarea unor stele care au planete cu condiții asemănătoare celor de pe pământ. Prima exoplanetă a fost descoperită în 1995 de elvețieni pe baza efectului Doppler Fizeau, datorat oscilării stelei din cauza mișcării în jurul ei a unei planete suficient de mare. În 2009 NASA a lansat sonda spațială Kepler pentru a găsi exoplanete mai mici, care nu pot fi depistate pe baza efectului Doppler Fizeau, dar care trecând prin fața stelei îi acoperă pe moment lumina, făcănd-o să clipească. Dintre sutele de exoplanete descoperite până în prezent iată câteva:

      - Belerofon în constelația Pegas, la 5 ani lumină distanță de pământ, de 150 ori mai mare ca pământul, cu temperatura de 10000C, aflată la 3-4 diametre stelare distanță de steaua ei, cu nori de fier, ploi de fier și cerul plin de perdele mișcătoare și colorate de tip aurore boreale.
      - Osiris în constelația Lebedei la 70 de ani lumină, cu o orbită foarte alungită, gazoasă cu perioada de revoluție de 26 luni și temperatura timp de 2 luni de 4000C. Această exoplanetă ar putea avea o lună asemănătoare cu luna pământului.
      - Matusalem, mai veche ca pământul cu miliarde de ani, are doi sori care se rotesc unul în jurul celuilalt.
      - În 2005 s-a descoperit la 20 de ani lumină o stea mică Gliese 581 cu 4 planete. Una dintre ele este mai mare ca pământul de 8 ori  și are condiții de mediu asemănătoare.
      - Planetă în jurul unui pulsar.
     - Planete orfane (fără stele) care rătăcesc în spațiu.
      - În 2009 a fost descoperită în constelația Ophiuchus la 40 de ani lumină, exoplaneta GJ 1214 b cu diametrul de 2,7 ori diametrul pământului, cu o greutate de 7 ori mai mare, care orbitează o stea roșie pitică la fiecare 38 de ore, având o temperatură de 2300C. Este acoperită cu apă și învăluită de o atmosferă cu aburi. Temperaturile și presiunile ridicate formează, probabil, materiale exotice, cum ar fi „gheață fierbinte” sau „apă superfluidă”, substanțe care sunt complet străine de experiența noastră de zi cu zi. GJ 1214 b este un prim candidat pentru studiu pe agenda noului telescop James Webb Space Telescope, planificat pentru lansare în 2018. În prezent în California de Nord se construiește o rețea de câteva sute de telescoape numită Allen.

Până acum nu s-a recepționat nici un mesaj interstelar și nu s-a găsit nici o planetă cu semne de viață. În aniipatruzeci Enrico Fermi a lansat paradoxul: „dacă există mai multe civilizații, măcar una ar trebui să fie aici”. Noi suntem o civilizație veche doar de 10000 de ani și am lansat deja nave cosmice, rezultă că civilizații din galaxia noastră, vechi de milioane de ani sunt capabile să ajungă până la noi. De ce nu au venit?

      - Poate extratereștrii și-au pierdut interesul pentru cunoașterea unor civilizații inferioare?
      - Poate există o convenție galactică care nu permite influențarea civilizațiilor incipiente?
      - Oare civilizațiile avansate s-au autodistrus sau au fost distruse de catastrofe naturale?
      - Poate sunt foarte rare?
      - Poate nu suntem în stare să-i recunoaștem? (dacă o civilizație este puțin mai avansată față de a noastră, mesajele ei radio ar fi mai ușor de recunoscut).

Dacă însă civilizația este mai avansată cu milioane de ani, adică este o supercivilizație cu o tehnologie inimaginabilă, dacă ar fi vrut, ar fi colonizat până în prezent întreaga galaxie. De aceea unii specialiști cred că superextratereștrii se află în mijlocul nostru și ne monitorizează activitatea pentru scopuri necunoscute. De ce nu-i vedem? Se presupune că sunt formați din materie în stare „eterică”, invizibilă și care interacționează slab cu materia vizibilă (obișnuită). De ce nu ar fi formați din materie neagră sau energie întunecată?. Ei pot să treacă în ambele sensuri, din universul nostru într-unul paralel aflat la o distanță cuantică (de ordinul lungimii lui Planck, adică 1,6×10-33 cm). Aceste performanțe și altele au fost obținute în urma descoperirii unor legi ale fizicii necunoscute la noi (exemplu, posibilitatea depășirii vitezei luminii). Activitatea lor discretă (fără a ne influența evoluția) se manifestă sub formă de miracole religioase, fenomene paranormale, etc. Probabil că de milioane de ani au baze în jurul pământului iar OZN-urile ar putea fi vehicule pentru distanțe scurte.

 Dacă putem să acceptăm posibilitatea existenței universurilor paralele situate la distanțe cuantice (de ordinul de mărime al dimensiunilor suplimentare ale universului nostru) și existența unor forme necunoscute de materie, de ce să nu acceptăm posibilitatea existenței unui singur univers paralel cu al nostru de dimensiuni spațio-temporale infinite, format din energie increată și spirit, adică o Superinteligență care a creat universul nostru după un proiect propriu și pentru anumite scopuri și care poate traversa granița cuantică pentru a interveni în evoluția lui, lăsând urme sub formă de fenomene inexplicabile din punct de vedere științific. Credința în Dumnezeu nu trebuie să ne oprească să cercetăm în continuare toate aceste fenomene. În acest context ipoteza existenței unei supercivilizații  și ipoteza existenței lui Dumnezeu au aceeași valoare științifică, deoarece amândouă se bazează pe declarațiile unor martori. Performanțele net superioare ale lui Dumnezeu se pot explica și prin posibilitatea ca El să aibă o dimensiune spațială mare în plus. Această dimensiune suplimentară pune pe Dumnezeu în raport cu oamenii și extratereștrii așa cum ar fi aceștia față de niște ființe cu numai două dimensiuni spațiale mari care ar trăi pe o coală de hârtie  și totodată ar putea să expliciteze  componenta Sa spirituală.

 Chiar dacă civilizația noastră ar fi singura din galaxie, având în vedere că există cel puțin 100 miliarde de galaxii, sunt suficiente șanse să nu fim singuri în univers, dar legătura cu extratereștrii ar fi extrem de dificilă, deoarece cea mai apropiată galaxie de a noastră, Andromeda, este la distanță de 2 milioane de ani lumină.

Prof.  Vida Ioan