Articol

De ani buni, România este văduvită de politicieni cu ştaif, care să impună respect şi în faţa cărora să-ţi ridici pălăria. De acei politicieni distinşi, rafinaţi şi eleganţi pe care i-ai asculta ore în şir, convinşi că ştiu ce vorbesc, că nu bat apa în piuă cât timp se află într-o funcţie. Vorbesc de acei politicieni care trezesc rumoare când apar la o adunare, oamenii se dau în lături în semn de respect pentru ceea ce fac şi, la rândul lor, dovedesc acelaşi lucru faţă de cei pe care, teoretic, îi reprezintă.

Ce avem noi astăzi seamănă mai mult cu activiştii anilor ’60. Personaje cu discurs agramat, lipsit de consistenţă, dar care se cred politicieni. Asta au văzut la cei pe lângă care au crescut, asta fac. Sigur, a fost o vreme în care poporul înghiţea pe nemestecate tot ce îi turnau politicieni, mai ales în campanile electorale. Între timp, însă, s-a mai deşteptat şi nu mai pune „botul” la toate inepţiile unora. Doar că, aşa-zişii politicieni continuă tiradele, convinşi că aceasta este calea de urmat.

Luminiţa Jivan, deputata PSD de Caraş-Severin, face parte din categoria politicienilor care, declarativ, este în stare să facă orice, că nu degeabă PSD e la Putere. Este considerată "mama" primarilor cărora le promite câte-n lună şi-n stele. (Între noi fie vorba, a primarilor cu dosare penale, condamnaţi sau aflaţi în vizorul justiţiei). Îi ia şi-i plimbă pe la Bucureşti, îi pozează lângă Viorica Dăncilă, (etalonul deşteptăciunii guvernului), să le arate cât de influentă este. Le promite, de la drumuri asfaltate, până la introducerea de gaze natural în satele de pe Valea Caraşului, Valea Timişului şi nu mai ştiu în câte alte văi din judeţ. Până acum, nici drumurile nu au fost asfaltate, şi nici gospodăriile nu le-a racordat la reţeaua de gaze. Dar, vorba aceea, e tânără şi mai are timp să se ţină de cuvânt.

Primarul Caransebeşului este un alt exemplu de politician care spune multe. De multe ori te întrebi de unde le scoate. Unele promisiuni sunt aşa de gogonate, încât parcă nici el nu crede. Felix Borcean visează la un spital. Nu unul pe care să-l renoveze ori să-l doteze cu aparatură medicală de ultimă generaţie, ci la unul nou. De la fundaţie şi până la acoperiş. Comentariile de pe Facebook nu au întârziat să apară. Unii spun că primăria nu a fost în stare să bage gaz în cartierele amărâte şi acum face spital. Sau, nu a avut bani să doteze două secţii, să vopsească câţiva pereţi la unitatea veche, iar primarul liberal promite spital în cel mult cinci ani. Alţii cred că Felix o fi vrut să zică în 55 de ani, dar l-a luat gura pe dinainte. Însă, şi aşa, primarul a devenit ţinta ironiilor celor care ştiu cu ce se mănâncă o funcţie politică în ziua de astăzi.

Politica dusului cu zăhărelul a fost la modă în România ultimului sfert de secol. Acum nu mai ţine. Cine nu înţelege, ar fi bine să-şi găsească altceva de făcut. Orice, căci, altfel riscă să devină penibil în faţa alegătorilor la fel de deştepţi sau, chiar mai deştepţi decât ei.