Articol

Oraviţa şi-a câştigat renumele de oraş patriarhal, datorită clădirilor cu parfum de istorie, dar şi din cauză că la Oraviţa „nu se întâmplă nimic!” Afirmaţia că la Oraviţa nu se întâmplă nimic e, oarecum, falsă, întrucât încercări s-au tot făcut. Pe lângă încercările de a relansa economia şi turismul, la Oraviţa se mai organizează şi Zilele Oraşului, când distracţia din Piaţa Gării e maximă, şi câte un târg agricol. În rest, e linişte, praf şi pace.

Primarul Dumitru Ursu tot deschide muzee şi anunţă... deschiderea altor muzee. Bune şi acelea, cu condiţia să aibă cine să le viziteze! Însă, pe lângă oraşul vechi, îmbătrânit şi părăginit pe alocuri, dar cu oarecare farmec şi personalitate, Oraviţa mai are şi un cartier nou, de blocuri, în Zona Gării. Paradoxul e că locuitorii din „cartierul nou” sunt, de fapt, captivi într-un buzunar sărac al istoriei. Blocurile triste sunt nezugrăvite, şi „împodobite” cu burlane de fum, care îşi lasă petele de rugină şi cărbune pe faţade. Pentru că la Oraviţa, „cetăţeanul de la bloc / taie lemne-n-loc de porc”!

Am vorbit cu oamenii care locuiesc în zonă, deşi şi-ar fi dorit să plece de mult! Ei spun că primarul, în campaniile electorale, le-a promis că va introduce gazul la Oraviţa şi va face un proiect de zugrăvire a blocurilor. „Cine ştie! Poate că vrea, dar nu poate!”, sunt îngăduitori cetăţenii. „Noi suntem săraci că nu sunt locuri de muncă, nu putem să ne zugrăvim singuri!”, spun locuitorii.

Am fost la Oraviţa şi ieri, dar şi la începutul anului 2015. Atunci, primarul promitea asfaltarea unor străzi, a unor parcări, precum şi amplasare, pe cheltuiala primăriei, a unor containere în care lemnele de foc să fie închise şi păstrate cât de cât civilzat. Să nu stea aruncate prin spaţiile verzi dintre blocuri. Ieri, cartierul arăta la fel ca acum doi ani, ca acum 10 ani, încremenit în timp. Cu aceleaşi burlane înnegrite, cu aceleaşi faţade afumate, cu grămezile de lemne printre blocuri. Într-adevăr, strada din marginea cartierului, din zona unităţii de pompieri, a fost asfaltată, însă parcările au rămas tot suprafeţe denivelate de pământ şi pietriş.

Între timp, şi fabrica de confecţii, deschisă de primar cu surle şi tobe, s-a închis. S-a închis şi atelierul de finisat piese turnate.