Articol

Am fost puţin mirat de pasiunea cu care dezbat reşiţenii transformarea promenadei de pe bulevardul Revoluţiei, de-a lungul malului stâng al Bârzavei. Oricum, trotuarul era spart din cauza unor lucrări la reţeaua de gaz, mi se pare, aşa că avea nevoie de o refacere, sau reabilitare, cum se spune mai nou în limbajul proiectelor europene. Mai întâi a apărut o reacţie negativă faţă de tăierea arboretului de pe malul Bârzavei, alcătuit în principal din sălcii bătrâne. Era vorba despre deplângerea sărăcirii peisajului, precum şi de faptul că lipsa umbrei prietenoase a pomilor crează disconfort. În legătură cu faptul că „s-a tăiat umbra” au apărut interminabile discuţii pe feisbuc, în taxi, la frizerie, în piaţă.

E adevărat, „chelirea” unui spaţiu public crează un sentiment neplăcut, cu atât mai mult, cu cât, în cazul de faţă, reprezenta un spaţiu romantic, potrivit pentru plimbări relaxante pe malul râului, la umbra sălciilor plângătoare. Reşiţenii ştiu că trotuarul acela de pe malul Bârzavei nu era şi nu este un trotuar intens circulat, care să te conducă de la vreun spaţiu comercial, la vreo instituţie de interes public, de la vreo societate comercială la vreun muzeu de artă modernă, intens vizitat. Nu, trotuarul acela reprezintă mai mult un loc de plimbare sau, poate, de jogging. Pentru puţinii reşiţeni care mai au chef de plimbare sau de jogging. Totuşi, este şi acesta un spaţiu simbolic pentru reşiţeni, fiindcă şi Bârzava este un element simbolic pentru Reşiţa.

Personal, am gustat dulceaţa unor plimbări relaxante la umbra sălciilor care, iată, nu mai sunt. Dar, am înţeles nevoia de schimbare, de modernizare, pentru că, aşa cum ni se prezintă proiectul, în curând, în zona fostului CET va apărea un mare complex comercial. Zona se va anima, trotuarul romantic va deveni unul mult mai intens circulat. Deci, este importantă şi grija pentru „arhitectura vegetală”, care va însoţi promenada. Pe de altă parte, trebuie să recunosc, apropierea râului şi a sălciilor mi-au creat o stare de linişte şi confort, iar apropierea şoselei, trotuarul fiind lipit de şosea, mi-a creat neplăcere, pentru că maşinile vâjâiau în permanenţă la o juma' de metru de eul meu romantic. Aşa că, mi-a plăcut şi ideea susţinută de primar, să apară o perdea de vegetaţie între şosea şi trotuar. Aşa că, vedeţi bine, romantic e şi primarul. Numai că…

Problema e că deasupra sentimentelor, ne place, nu ne place, trebuie să stea simţul practic. Conform simţului practic, perdeaua de vegetaţie trebuia să fie alcătuită din arbuşti ornamentali, cu coroane disciplinate care să nu deranjeze circulaţia, şi cu rădăcini verticale, care să nu umfle asfaltul. Aflu cu stupoare că pe lângă şosea se vor planta platani. Platanii se mai numesc şi arţari, locul lor de origine este America de Nord, şi cresc uriaşi! Sigur că nu cresc uriaşi într-un an, doi. Le trebuie 50-100 de ani. Primarul spune că a decis să planteze platani, fiindcă a sesizat dezamăgirea reşiţenilor că pe malul Bârzavei nu mai este umbră. Romantic, primarul încearcă să împace capra cu varza, romantismul cu pragmatismul, şi plantează umbră mare pentru reşiţeni. Practic, dă de lucru generaţiilor viitoare, care vor trebui să taie platanii, din cauza frunzelor, păstăilor şi a crengilor care vor cădea pe carosabil, a rădăcinilor care vor umfla asfaltul.