Articol

Sîntem la „sfărşitul vacanţei", aşa cum scriam de prin 2010, nu din dorinţa de a fi alături de „Sfîrşitul istoriei" lui Fukuyama, ci din incapacitatea mea lingvistică de a denumi un final de perioadă prosperă şi liniştită din istoria europeană, perioadă din care, eu personal, am oareşcare nostalgii. Este clar, ne aflăm la sfîrşitul unui ciclu de prospritate de 20 de ani care a luat sfîrşit. Un important observator strategic internaţional califica situaţa actuală drept: cea mai complicată situaţie internaţională din anii 30 încoace, iar unul dintre puţinii experţi români în securitate, pe care îl respect, aprecia că ne aflăm într-un "punct de inflexiune" în care curba istoriei se poate modifica NEPREVĂZUT, RADICAL şi DRAMATIC!

Situaţia geo-strategică a lumii se modifică dramatic, Europa nu este lovită doar de tensiuni interne, criză economică, tensiuni cu NATO şi Rusia, dar mai este afectată şi de îmbătrînire şi descreştere demografică şi, deşi unica şansă este imigraţia masivă, radicalizarea discursului anti-imigraţie a căpătat dimensiuni imposibil de anticipat în urmă cu cîţiva ani. Apar reguli noi, actori noi, nevoi noi! Lumea se frîmîntă, se transformă, transpiră, gîfîie, urlă, plînge, aleargă. Cei 20 de ani buni s-au sfîrşit! Ce urmează? Apocalipsa, adică sfîrşitul lumii vechi şi apariţia alteia noi. O ciocnire între vechea civilizaţie şi noua civilizaţie. Între prezent, trecut şi viitor.

Ce face România? Pînă de curînd, am crezut că România este surda din bloc care se uită la televizor liniştită în timp ce blocul arde din temelii. Sau familia de nebuni care se ceartă unii cu alţii fără să audă avertismentele vecinilor, ţipetele şi maşinile de pompieri. M-am înşelat! Deasupra celor preocupaţi exclusiv de vrajba internă se află indivizi care privesc cu multă atenţie prognozele viitoare şi încearcă să plaseze România în aceste prognoze. Din păcate, rezultatele studiilor sînt prezentate aceloraşi decidenţi politici abulici, preocupaţi de mica politică internă: "Una dintre marile probleme ale României este autismul clasei politice în materie de relaţii internaţionale", spunea, la un moment dat, fostul consilier prezidenţial Iulian Fota. Din această încleştare teribilă de forţe care ne înconjoară, România iese, ca întotdeauna în istorie, cu chiloţii în mînă!

Astăzi, lumea îşi face o introspecţie pentru a se pregăti de viitorul joc. Ce aflăm despre ţara noastră? Că este mult prea polarizată social, clasa mijlocie reprezentînd doar 3-5%, iar la numărul de oligarhi doar Rusia ne ia faţa. Racordarea la occident este ca şi inexistentă, infrastructura rutieră şi feroviară este la limita falimentului - viteza medie de deplasare marfă pe calea ferată este de 27 km/oră, şi 44 km/h la persoane. Asta în timp ce Ungaria are mii de km de autostradă, iar acum construieşte o linie de cale ferată de mare viteză care va lega Budapesta de Berlin! În acest timp, noi salutăm programele de pietruire a drumurilor! Deşi cunoaşterea şi expertiza au devenit resursa nr.1, România nu pare să dea prea mulţi bani pe ele. Marea majoritate a elitelor nu e constituită pe competenţă ci pe loialitate! La aceasta se mai adaugă slaba calitate pe domeniul relaţiilor internaţionale şi lipsa studiilor prospective. Românii gîndesc şi acţionează individual, de aceea nu există rezultate nici în domeniul politic şi nici în alt domeniu. Pe scurt, ROMÂNIA NU ARE RESURSE PENTRU AFIRMAREA INDIVIDUALĂ, singura ei şansă fiind cea a alianţelor!

Guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, spunea, într-o expunere mai non-conformistă la care am asistat, că peste România se închid ca nişte falduri grele, trei cicluri economice şi financiare. Şi asta e de rău, pentru că la fel ca la alinierea planetelor, din acest punct discutăm doar despre variabile, impredictibilitate şi nesiguranţă, iar riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile se modifică cu o viteză uluitoare. Închiderea ciclului de 100 de ani poate marca începutul sau sfârşitul unui proiect. Şi cum ultimul proiect politic al României s-a derulat în urmă cu 100 de ani, cînd, la 1918, România a devenit STAT, este de presupus că vîltoarea în care am fost cuprinşi va destructura ţara pe care mulţi şi-o doresc în genunchi. Premisele există! Optimiştii spun, însă, că astfel de învolburări sociale sînt normale şi ciclice la nivelul societăţii. Constantin Argentoianu spunea, la vremea aceea, că TOŢI MOR DE GRIJA EUROPEI! UNII SUNT FILOGERMANI, ALŢII FILOFRANCEZI, NICI UNUL NU E FILOROMÂN!!! Identic! Deci, încă o dovadă că istoria se repetă!