Articol

„Nu-mi mai număraţi virgulele, că eu tot voi greşi”, este mesajul pe care premierul Viorica Dăncilă l-a transmis criticilor săi de la tribuna şcolii de vară a femeilor din PSD, desfăşurată la Mamaia. Într-un moment de relativă sinceritate, Dăncilă a spus, textual: „Da, poate că am greşit, este o presiune imensă, o oboseală imensă şi poate că am făcut greşeli. Şi poate voi mai face, dar vă asigur...”

Vai, doamnă prim-ministru, greşeală numiţi dumneavoastră faptul când spuneţi că Iranul şi Pakistanul sunt ţări membre ale Uniunii Europene? Sau când aţi pronunţat de şase ori în cinci minute imunoglobină în loc de imunoglobulină? Ori credeţi că de la oboseală vi s-a tras faptul că nu aţi ştiut cum îl cheamă pe omologul eston cu care aţi stat umăr lângă umăr ori când aţi crezut că sunteţi la Pristina, în Kosovo, în loc de Podgoriţa, capitala Republicii Muntenegru? Sau când puneţi pe seama presiunii mediatice faptul că repetaţi ca o placă Electrecord stricată: dezabilităţi, în loc de dizabilităţi, parlamentală, când corect este parlamentară, lucru ştiut şi de copiii din clasa a cincea, premordial şi preşedenţie, în loc de primordial şi preşedinţie şi când nu sunteţi capabilă să faceţi diferenţa dintre a anexa şi a se axa, dintre post şi prost(!) Brexit, între birocraţie şi democraţie, dintre Banca Mondială şi, inexistenta, Bancă Monetară?

Să-mi fie cu iertare, doamnă prim-ministru. Toate aceste gafe impardonabile nu ţin nici de oboseală, nici de presiuni şi nici măcar de grabă. Ele ţin doar de neştiinţa dumneavoastră. De faptul că aţi fost obişnuită de mică să spuneţi preteni şi pretene în loc de prieteni şi prietene. Că nu aţi învăţat  suficent în şcoala generală, când aţi chiulit de la orele de gramatică şi geografie, când poate nu v-a interesat dacă Teleorman era apă, judeţ ori oraş. Degeaba aţi urmat mai apoi o facultate, căci s-a dovedit că aţi făcut-o aiurea. Nu v-a ajutat la nimic, nu aţi devenit mai deşteaptă ori mai intelectuală. Doar să atârne la CV şi nimic mai mult. Iar lumea vă taxează acum şi vă supăraţi. Şi dacă v-ar numără doar virgulele nu ar fi nicio tragedie, dar vă contabilizează lacunele din cultura generală, comparabile cu gropile din drumurile Teleormanului pe care păşiţi uneori.

Sincer, doamnă prim-ministru eu nu mă amuz de faptul că aţi devenit motiv de băşcălie în România. Fie doar şi pentru faptul că sunteţi femeie şi nici nu mă interesează bancurile cu blondele. Nici de faptul că de gafele pe care le comiteţi râd până şi copiii. Nu este bine ce fac, dar este treaba lor. Ceea ce mă doare cu adevărat este faptul că ieri, 31 august 2018, aţi fost întâmpinată la şcoala de vară a femeilor cu strigături ca la galerie: „A-nal-fa-be-ta!” „A-nal-fa-be-ta!”, iar noaptea nu s-a dovedit un bun sfetnic, să demisionaţi din fruntea Guvernului. Şi nu este normal, oricât de înţelegător aş fi!