Vă mai amintiţi de Emil Boc? Primul-ministru din urmă cu vreo nouă-zece ani, de care toţi râdeau pe considerentul că nu ieşea din vorba preşedintelui de atunci Traian Băsescu. În paranteză fie spus, în mandatul său au fost tăiate salariile bugetarilor şi pensiile şi s-au închis zeci de spitale.
„Nu-mi mai număraţi virgulele, că eu tot voi greşi”, este mesajul pe care premierul Viorica Dăncilă l-a transmis criticilor săi de la tribuna şcolii de vară a femeilor din PSD, desfăşurată la Mamaia. Într-un moment de relativă sinceritate, Dăncilă a spus, textual: „Da, poate că am greşit, este o presiune imensă, o oboseală imensă şi poate că am făcut greşeli. Şi poate voi mai face, dar vă asigur...”
În această după-amiază, preşedintele Klaus Iohannis a accepat propunerea PSD+ALDE de a o desemna prim-ministru pe Viorica Dăncilă. Ceea ce nici măcar Elena Udrea nu a reuşit, iată că Viorica Dăncilă devine cea dintâi femeie ce va conduce un guvern al României.
Într-o intervenţie televizată, preşedinte României a spus: „Cântărind toate argumentele, ținând cont de situația concretă, am decis să dau PSD-ului încă o șansă și să desemnez persoana propusă de PSD, pe doamna Dăncilă.”
CEx PSD a votat, astăzi, în unanimitate, ca Viorica Dăncilă să fie propunerea PSD pentru funcţia de prim-ministru al României. Viorica Dăncilă este deputat în Parlamentul European, are 54 de ani, fiind născută, ca şi preşedintele PSD Liviu Dragnea, în judeţul Teleorman. Ea a mai avut un mandat de europarlamentar între anii 2009-2014. Viorica Dăncilă a fost profesoară la Liceul din Videle în perioada 1989 - 2009, iar ulterior inginer la OMV Petrom. A fost consilier local în Videle, consilier judeţean în Teleorman şi preşedinte al Organizaţiei de Femei PSD.
Astăzi se împlinesc 23 de ani de la declanşarea mitingului-maraton al muncitorimii reşiţene. Decembrie 1994. Cel dintâi protest de asemenea dimensiuni şi durată din România post-decembristă. Nouă zile de stat în stradă, de revendicări, de nemulţumiri, de speranţe care, până la urmă, s-au transformat în dezamăgire.
Vă mai amintiţi de Emil Boc? Primul-ministru din urmă cu vreo nouă-zece ani, de care toţi râdeau pe considerentul că nu ieşea din vorba preşedintelui de atunci Traian Băsescu. În paranteză fie spus, în mandatul său au fost tăiate salariile bugetarilor şi pensiile şi s-au închis zeci de spitale.
Astăzi se împlinesc 23 de ani de la declanşarea mitingului-maraton al muncitorimii reşiţene. Decembrie 1994. Cel dintâi protest de asemenea dimensiuni şi durată din România post-decembristă. Nouă zile de stat în stradă, de revendicări, de nemulţumiri, de speranţe care, până la urmă, s-au transformat în dezamăgire.
RSS Feed