Articol

Oraşul Vârşeţ (54.000 de locuitori), din Banatul de Sud - Voivodina, Serbia, este, fără îndoială, sora mai mică a Timişoarei şi sora mai mare a oraşelor Lugoj şi Caransebeş. Cele patru oraşe bănăţene păstrează acelaşi „parfum istoric”, parfum ce vine din cultul pentru ordine, disciplină, educaţie şi arhitectură. Ordinea şi disciplina s-au mai deteriorat pe alocuri; pe la încheieturi, pe după colţuri, se văd şi faţade, porţi, balcoane, erodate de vreme, însă, în mare, oraşele îşi păstrează  aerul aristocratic şi imperial. Aşa că orice bănăţean care vizitează Vârşeţul se va simţi „ca acasă”, iar orice alt cetăţean din lumea mare, poposind la Vârşeţ, va şti că se află în Banat.

Am fost la Vârşeţ, în această mică vacanţă de Rusalii, am străbătut străzile din zona centrală, parcurile, dar şi străduţe laterale, cu case bătrâne, unele frumoase şi dichisite, altele, frumoase  şi neîngrijite, pentu că şi semnele lăsate de vreme, scorojeala, tencuiala căzută, neputinţa, abandonul, au farmecul şi frumuseţea lor. Depinde ce fel de frumuseţe cauţi. Ca turişti, noi, am căutat, totuşi, în special semnele de putinţă şi vitalitate ale oraşului, elementele de tinereţe care cresc din trupul istoric al localităţii. Şi sunt multe! Străzile pietonale, largi, garnisite cu terase liniştite, umbrite de vegetaţie bogată, străjuite cu statui de bronz, te îndeamnă să-ţi răreşti paşii, să priveşti clădirile construite în stil baroc, secession, gotic şi neogotic, să apreciezi odihna pe o bancă sau în fotoliul unei terase cu răcoritoare.

Întâlnire cu Vasco Popa

Şi dacă vorbim de statui, menţionăm că Vârşeţul are şi o alee a personalităţilor, cu principi şi generali, dar şi cu mari personalităţi culturale. Acolo, l-am regăsit, cu bronzul înverzit de vreme, pe marele poet sârb Vasco Popa. Român la origine, de fapt, Vasile Popa, dar care a ales să fie poet de expresie sârbă şi este considerat, poate, cel mai mare poet sârb contemporan (1922 - 1991). Aşa că pe soclul bustului său scrie: ВАСКО ПОПА. Putem să ne mândrim şi noi, măcar puţin, cu el, mai ales că, imediat după învestire, prin anul 2009, preşedintele Americii, Barack Obama, a declarat că poetul său preferat este Vasco Popa!

Te apucă ameţeala!

Am vizitat şi catedrala romano-catolică (Biserica Sfântului Gerhard - construită în stil neo-gotic, în 1860), zveltă şi monumentală, unde am prins doar finalul unui concert de orgă. E cea mai înaltă biserică din zonă. Te dai cu capul pe spate să-i priveşti înălţimile şi te apucă ameţeala. Dar şi mirarea! De ce or fi migălit atât meşterii şi artiştii la nişte filigranuri şi statui situate la înălţimi ameţitoare, pe care nu le vede nimeni. Adică, le vede, dar, aşa... per global, de la distanţă. Oricum, impresionantă muncă, impresionant edificiu!

Un obiectiv de vizitat este Biserica ortodoxă-română „Înălţarea Domnului” din Vârşeţ, construită în stil bizantin (inaugurată la 1913).

Kula şi parapantiştii

În cursul acestei vizite de sfârşit de săptămână (am scris aşa ca să nu-i deranjăm pe cei care refuză englezescul „weekend”), am fost şi la simbolul oraşului, Kula Vârşeţului, o fortificaţie zidită în secolul XIV , din care a rămas în picioare Turnul, înalt de 20 de metri. Munţii Vârşeţului au înălţimile de numai aproximativ 600 de metri, însă, faptul că se ridică abrupt din câmpie, le dă maiestuozitate. Partea sudică a munţilor, cu pante mai line, este acoperită de podgorii. Pe acolo am urmat şoseaua care poate fi străbătută cu maşina, până la Kula Vârşeţului. Am nimerit bine, fiindcă vremea era însorită şi bătea un vânt uşor, acestea fiind condiţiile excelente pentru zborul cu parapanta. Chiar din vârf, de lângă zidurile fortificaţiei, zeci de parapantişti îşi luau zborul pentru a survola oraşul. Dar, erau cluburi profesioniste pentru zburători, nu ştiu dacă ar fi luat cu ei şi turişti. Deşi, au fost şi parapantişti care au zburat în tandem. Am privit zburătorii, am privit depărtările spre Moraviţa, Deta şi, mai spre vest, către Jamu Mare, apoi am coborât în Vârşeţ, unde am (re)găsit un restaurant rustic, în care poţi face plata atât în dinari, cât şi în euro şi în lei româneşti. Foarte convenabil pentru turistul român-european.

Ceva ţigări?

Am revenit în ţară pe la vama Moraviţa, unde vameşii sârbi şi români aveau control tematic la ţigări de contrabandă. „Ţigări, ţigări?”, „Nu, dom-le, nu ne stă în caracter! Noi suntem turişti serioşi, am fost să bem o bere la Vârşeţ!”, le-am răspuns.