Am drumeţit, ieri, prin Cheile Gârliştei, pentru că într-o zi de sărbătoare, după capul meu, cel mai plăcut mod de a-ţi petrece timpul este de a ieşi în natură. De regulă, natura nu te dezamăgeşte. Are şi ea momentele ei de revoltă, dar, de exemplu, ieri, s-a comportat ca o mamă bună! Ne-a oferit lumină, căldură, apă limpede, flori şi verdeaţă.
Cheile Gârliştei, din judeţul Caraş-Severin, sunt cunoscute de către drumeţi drept unele din cele mai sălbatice şi mai puţin umblate chei. Aceasta şi din cauza unui grad de dificultate relativ ridicat al drumului, în anumite porţiuni. Nu trebuie să fii alpinist ca să le străbaţi, dar, trebuie să te aştepţi la poteci cu pante abrupte, presărate cu bolovani ascuţiţi, care cer ghete potrivite pentru drumuri de munte, cu tălpi rezistente. Nu încercaţi să străbateţi Cheile Gârliştei în adidaşi, cu atât mai puţin în tenişi ori sandale!
Acest sfârşit de săptămână mi-a purtat paşii prin satul Socolari, comuna Ciclova Română, sat situat în Munţii Aninei, la aproximativ 10 kilometri distanţă de Oraviţa.
Ochiul Beiului, situat pe valea râului Bei, din Munţii Aninei, i-a fascinat pe localnici, turişti, artişti, fotografi, pe cercetători, atât pentru cadrul natural de o frumuseţe rară, cât şi pentru frumuseţea stranie a ochiului de apă limpede, de culoarea albastru-verzui (turcoaz), ochi străjuit de stânci şi păduri semeţe. Ochiul Beiului este o căldare de clacar alimentată de un izbuc, din ochiul turcoaz-sidefiu revărsându-se o vână năvalnică de apă, care, după câţiva metri se varsă în râul Bei.
Am drumeţit, ieri, prin Cheile Gârliştei, pentru că într-o zi de sărbătoare, după capul meu, cel mai plăcut mod de a-ţi petrece timpul este de a ieşi în natură. De regulă, natura nu te dezamăgeşte. Are şi ea momentele ei de revoltă, dar, de exemplu, ieri, s-a comportat ca o mamă bună! Ne-a oferit lumină, căldură, apă limpede, flori şi verdeaţă.
RSS Feed