Editoriale

Până la revoluție, urmăream campionatele europene și mondiale de fotbal la diferite posturi de televiziune sârbești. La două ore de transmisiune pe zi, nu aveam nicio șansă să fi văzut așa ceva la televiziunea noastră, singura, de altfel, existentă la vremeea aceea.

Un grup de oameni, care-şi spun lei*, s-a hotărât să facă ceva. În orice acţiune omenească există o doză de orgoliu, căci atunci când omul face ceva, vrea să influenţeze lumea, să o reconstruiască după chipul, asemănarea şi interesul său. Când faci ceva de bunăvoie, chiar dacă nu eşti sigur că vei primi o recompensă materială, chiar dacă s-ar putea să nu te admire nimeni, ai asigurată, cel puţin, mulţumirea şi stima personală.

Franța nu a jucat grozav în meciul cu noi din deschiderea campionatului European de Fotbal. Și nici cu albanezii nu au fost mai bună, învingându-i în prelungiri, la fel ca și pe România lui tata Puiu. Ca să nu mai vorbim de evoluția cu Elveția, încheiată 0-0.

Un zvon sumbru cutreieră oraşul! Zvonul circulă de-a lungul liniilor nefolosite de tramvai, o ia pe străzile laterale, intră în casele reşiţenilor: primarul nou ales intenţionează să suspende subvenţia pentru pensionari, persoane cu handicap şi cetăţeni de onoare ai Reşiţei, care circulă gratuit cu autobuzele de transport în comun.

Problemele legate de evaluarea pagubelor pricinuite în Reșița de inundațiile de săptămâna trecută îl preocupă nespus pe subprefectul  Sebastian Purec. Chiar mai mult decât și-ar imagina o persoană de rând a cărei concepție despre lume și viață e complet eronată și răutăcioasă când e să aprecieze munca slujbașilor statului.