Toţi suntem nemulţumiţi! Din cauză că suntem prea tineri ori prea bătrâni şi nu suntem băgaţi în seamă. Din cauză că presa nu ne menţionează, după ce am vopsit banca din faţa blocului, am plantat un copăcel, am făcut cea mai mare pizza de pe stradă, ori că ne menţionează în articole negative, în care apărem ca nişte idioţi ori caraghioşi, că subalternul ne sapă sau şeful, un incapabil, îşi arogă meritele unui lucru făcut de noi.
În urmă cu câțiva ani, un bun amic, un om de cultură prin excelență, făcea haz de necaz pe seama tehnologiei capabilă de servicii de neimaginat, cel puțin la noi, cu ani în urmă. Spre exemplu, omul se amuza de fiecare dată când mergea la bancomat. „M-am îndrăgostit de femeia de tablă, că ea este cea care îmi dă bani mie, și nu eu, ei“, spunea el încântat, cu referire la aparatul care eliberează bani pe bază de card.
Am fost la întâlnirea colegilor de liceu, promoţia o mie nouă sute vara. Nu era o cifră rotundă de la absolvire, dar, cineva a lansat ideea ca după întâlnirea de 30 de ani, să ne întâlnim anual, fiindcă începem să mai şi murim ori începem să ne schimbăm fizionomia, astfel încât riscăm să nu ne mai recunoaştem dacă ne (re)vedem întâmplător pe stradă ori pe feisbuc.
Cam așa sună reproșul pe care îl adresează conducerea Universității „Eftimie Murgu“ fostului rector Ion Vela, pensionat de vreo cinci ani. Omul nu are ce face, sau mai bine zis, are, dar îl interesează și soarta universității pe care a păstorit-o ani la rândul, și trage o fugă la ministerul Educației, împreună cu doi profesori actuali, doar-doar va convinge ministrul să facă ceva pentru UEMR.
Funcţionar public, şef prin instituţii bugetare, lider de partid, consilier local, Cătălin Bîcleşanu, domiciliat în Moldova Nouă, proaspăt bărbierit, parfumat şi cu alură atletică, e un bărbat de succes, care a traversat în costume elegante, de firmă, cenuşa tranziţiei. Până la un moment dat părea că mizeriile cotidiene nu l-au atins, nu au reuşit să-i păteze ori şifoneze stofa de calitate.
Toţi suntem nemulţumiţi! Din cauză că suntem prea tineri ori prea bătrâni şi nu suntem băgaţi în seamă. Din cauză că presa nu ne menţionează, după ce am vopsit banca din faţa blocului, am plantat un copăcel, am făcut cea mai mare pizza de pe stradă, ori că ne menţionează în articole negative, în care apărem ca nişte idioţi ori caraghioşi, că subalternul ne sapă sau şeful, un incapabil, îşi arogă meritele unui lucru făcut de noi.
În urmă cu câțiva ani, un bun amic, un om de cultură prin excelență, făcea haz de necaz pe seama tehnologiei capabilă de servicii de neimaginat, cel puțin la noi, cu ani în urmă. Spre exemplu, omul se amuza de fiecare dată când mergea la bancomat. „M-am îndrăgostit de femeia de tablă, că ea este cea care îmi dă bani mie, și nu eu, ei“, spunea el încântat, cu referire la aparatul care eliberează bani pe bază de card.
RSS Feed