Articol

Una dintre cele mai frumoase cascade din România, Beușnița, a ajuns ținta turiștilor necivilizați. Aceștia au profitat de faptul că volumul de apă al pârâului cu același nume a scăzut din cauza secetei și au scrijelit mușchiul de pe peretele de stâncă, să știe lumea cine sunt ei. Fotografiile realizate de Grupul Ecologic de Colaborare Nera Oravița stau mărturie pornirilor primitive de genul „Adi+Alinuța=Love“.

Potrivit celor de la GEC Nera, cascada a mai fost și în alți ani în această situație, deoarece cantitatea mică de apă a pârâului Beuşniţa  se scurge în asemenea situaţii prin spatele cascadei printr-o fisură din tuful calcaros, uşor de identificat, la 11 m în amonte de deversorul cascadei, iar ulterior apa iasă la suprafaţă la baza acesteia şi îşi urmează drumul în continuare pe pârâul Beuşniţa.

„Un fenomen natural, spun reprezentanţii parcului, asupra căruia nu se poate interveni deoarece cascada se află într-o zonă cu grad sporit de protecţie (Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, n.r.), adică o zonă de protecţie strictă înclusă în proiectul de Plan Management al Parcului, care zace de mult timp neaprobat în sertarele Ministerului Mediului din cauza «tălpilor» puse de RNP Romsilva, sau zonă specială de conservare prevăzută în Ordinul 552/2003 - o reglementare de vremea ministrului Ilie Sârbu, anacronică dar în vigoare până la aprobarea Planului de Management al Parcului“, precizează cei de la GEC Nera.

Specialiștii spun că nu este normal să se întâmple așa, pentru că apa trebuie să curgă peste o cascada cum este Beuşniţa, adevărată emblemă a lumii mirifice a parcurilor din sudul Banatului, iar pentru vizitarea ei se percepe și o taxă.

Reprezentanții GEC Nera sunt de părere că, problema cu intervenția pentru blocarea acelei fisuri se putea rezolva punctual în cadrul proiectului de Plan de Management al Parcului, fară să mai fie nevoie de o aprobare din partea Ministerul Mediului şi Academiei Române, prevăzută în Legea ariilor naturale protejate.

Între timp, spun cei de la GEC Nera, „Imaginea cascadei Beuşniţa, cu muşchiul uscat devenit brun pe deversor, începe să semene din ce în ce mai mult cu o măsea stricată de pe care «cocalarii» continuă să scrijelescă smalţul“.