Articol

Artistul plastic Vasile Popovici şi-a vernisat, astăzi, o expoziţie personală cu pictură naivă şi icoane pe lemn, la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa. Expoziţia a fost deschisă în cadrul manifestărilor cuprinse sub genericul „Săptămâna muzeului”, organizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de existenţă a Muzeului Banatului Montan. Icoanele sunt lucrări donate de artist Bisericii Ortodoxe Ucrainiene, aduse de către preotul paroh, Petru Popovici, în expoziţie. Picturile naive sunt lucrări realizate de-a lungul anilor, dar sunt şi câteva noi, pictate anul acesta, cu puţin timp înaintea expoziţiei, însă toate dovedesc o unitate de expresie remarcabilă. Vasile Popovici a revenit cu o expoziţie în Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, după ce, în urmă cu 19 ani, a expus pentru prima oară ca membru al Fundaţiei ARPLANA, într-o expoziţie colectivă, tot într-o sală a muzeului reşiţean.

În deschidere a vorbit managerul muzeului reşiţean, Flavius Bozu, iar despre opera lui Vasile Popovici au vorbit Gustav Hlinka, Radu Fetke şi preotul Petru Popovici.

„Aş vrea să ştie toată lumea că Dumnezeu face minuni şi în zilele noastre şi asistăm, astăzi, la o asemenea minune săvârşită de Dumnezeu prin lucrările de artă ale fratelui Vasile”, a spus, printre altele, preotul Petru popovici.

Este de menţionat că pictorul Vasile Popovici îşi petrece viaţa, încă de la naştere, într-un scan cu rotile, având picioarele, dar şi mâinile anchilozate, având o libertate de mişcare extrem de limitată.

O lume minunată, plină de tristeţe

Picturile naive ale lui Vasile Popovici descriu o lume minunată, în care oamenii mari şi copiii cântă, joacă şi se joacă, culeg roadele pământului, muncesc cu plăcere, într-o lume mirifică, a frumuseţii şi bucuriei.

Într-o lucrare, Vasile Popovici ne prezintă un parc cu alei, cu pomi înfrunziţi şi cu tufe de flori, cu oameni şi copii fericiţi, care poartă în mâini baloane colorate. Sunt familii fericite, care îşi plimbă copiii nou-născuţi în cărucioare, copii zglobii şi veseli care se joacă, unul dintre aceştia alergând, în joacă, după un cerc. În centrul lucrării, pictorul se prezintă, parcă, pe sine, copil sau adolescent fiind, şezând într-un scaun cu rotile, împins, probabil, de către tatăl său. Adolescentul infirm pare că nu vrea să facă notă discordantă cu atmosfera de bună dispoziţie din parc, nu vrea să strice armonia bucuriei generale şi ţine şi el în ambele mâini, două baloane colorate. E atâta bucurie în parcul acela, ca o grădină a raiului, încât îţi vine să plângi!